this is my custom module i can put any HTML here

Grădina Publică "Merci"

Campulung Muscel: Gradina Publica (Merci) Campulung Muscel: Gradina Publica (Merci) Campulung Muscel: Gradina Publica (Merci) Campulung Muscel: Gradina Publica (Merci) Campulung Muscel: Gradina Publica (Merci) Campulung Muscel: Gradina Publica (Merci) Campulung Muscel: Gradina Publica (Merci) Campulung Muscel: Gradina Publica (Merci) Bust C.I. Parhon Bust Constantin Baraschi Bust Nicolae Balcescu Bust Tudor Musatescu Bust Ion Barbu (Dan Barbilian) Bust Ion D. Negulici Bust C.D. Aricescu Campulung Muscel: Bulevardul Pardon Campulung Muscel: Bulevardul Pardon Campulung Muscel: Bulevardul Pardon

Grădina publică a oraşului Câmpulung. În atmosfera oraşului, Grădina Publică sau Grădina Merçi, se integrează organic cu bulevardul "Pardon". Aşezate alături, în inima oraşului, grădina publică a luat naştere în 1885, când primarul Istrate Rizeanu, un bun gospodar, plantează pe locul unor case şi prăvălii arse, arbori şi flori.

Grădina se dorea un bun loc de respiraţie pentru câmpulungeni şi oaspeţii sezonieri, prilej de idile pentru tinerii îndrăgostiţi, colţ de joacă pentru cei mici, podium de orchestră pentru fanfara militară, refugiul pensionarilor şi cel mai important amfiteatru în aer liber pentru faimoasele serbări "cu confetti", ce făceau atracţia publicului câmpulungean de toate vârstele pe timpul verii. O reamenajare a grădinii a fost făcută în 1932 din iniţiativa prefectului Andreescu, pe baza unui plan conceput de arhitectul D. Ionescu-Berechet, perioadă din care a fost executată din calcar de Albeşti împrejmuirea de la Bulevardul Republicii.

Astăzi, această grădină se detaşează prin caracterul memorial artistic conferit, mai ales, de Aleea personalităţilor, amenajată între anii 1967-1985, unde sunt amplasate busturile unor reprezentanţi de seamă ai vieţii cultural-artistice şi ştiinţifice naţionale: C.D. Aricescu, Ion Barbu, Nicolae Bălcescu, Tudor Muşatescu, C. Baratschi, Ion Negulici, C.I. Parhon, George Oprescu.

Vegetaţia constă în exemplare impunătoare de castani (Aesculus hippocastanum), pini (Pinus nigra), mesteceni (Betula pendula), tei (Tilia tomentosa). În 1932, vegetaţia s-a completat cu arbuşti ornamentali.

În acest parc au fost amenajate spaţii de joacă pentru copii dar şi mese pentru campionate de table şi şah. Este un loc ideal pentru o plimbare într-un spaţiu verde.

Numele de Grădina publică "Merci" provine de la serbările organizate în serile de vară, când tinerele fete participau cu umbreluţele de rigoare, la diverse festivităţi şi sărbători, iar tinerii domni aruncau în ele cu confetti în sens admirativ, iar domnişoarele răspundeau emoţionate şi repetau graţios : "merci, merci…"

Bulevardul "Pardon"

Bulevardul "Pardon". În centrul oraşului este de remarcat renumitul bulevard "Pardon", loc de plimbare a câmpulungenilor, animat, cu deosebire, în orele de după amiază şi în zilele de sărbătoare în toate anotimpurile, bulevard format din strada Republicii şi strada Negru Vodă, despărţite de aleea cu tei şi castani bătrâni. Pentru cetăţenii născuţi şi crescuţi aici, bătrânul bulevard reprezintă o fărâmă din sufletul lor, o imagine a trecutului, prezentă în toate etapele existenţei lor.

O frumoasă descriere ne-o lasă în "Luminile Muscelene" Dumitru Baciu: "Proaspăt născuţi, părinţii i-au plimbat pe bulevard în braţe sau cu căruciorul… Copii mai măricei au aleragt cu cercul sau cu trotineta pe aleile bulevardului. Ajunşi la vârsta şcolii, aici şi-au etalat premiile, aici şi-au împărtăşit primele bucurii şi necazuri ale vieţii de elevi. Adolescenţi fiind, pe bulevard au schimbat pe furiş întâile priviri vinovate. Pentru adulţi, bulevardul era loc de întâlnire, unde se aflau toate noutăţile, centrul şi sufletul oraşului".

A fost amenajat pe fosta albie a unui iaz care a fost deviat în Râul Târgului în jurul anilor 1880. Acum 50 de ani, aleea bulevardului era mărginită pe cele două laturi de castani stufoşi, ce ofereau o umbră totală. Pe sub castani erau aşezate bănci de lemn, vopsite cu verde, ce se mutau frecvent, după gustul şi nevoile acelora care le solicitau ospitalitatea. Pe timpul verii, când oraşul era invadat de vilegiaturişti sau sezonişti veniţi pentru o cură balneară la băile Kretzulescu, afluenţa devenea mare, oamenii lovindu-se cu coatele şi, schiţând un surâs amabil, de circumstanţă şi falsă politeţe, se scuzau invariabil: "pardon".

Cu trecerea timpului, porecla s-a transformat în renume, astfel încât astăzi orice nume s-ar da bulevardului, el va rămâne în obscuritate în faţa eternului şi de neînlocuit bulevard "Pardon".

Pagina Anterioară