this is my custom module i can put any HTML here

Rezervaţia naturală Mihăeşti (comuna şi parcul)

Comuna Mihaesti: Parcul Comuna Mihaesti: Parcul Comuna Mihaesti Comuna Mihaesti Comuna Mihaesti: Parcul Comuna Mihaesti: Parcul

Mihăeşti este o comuna în judeţul Argeş, Muntenia, România.

Comuna Mihăesti este asezată de-a lungul albiei Râului Târgului, pe şoseaua ce duce spre Câmpulung Muscel, într-o zonă colinară, pe o suprafaţă de 34 km pătraţi, cu o populaţie de 5772 persoane, însumând 2240 gospodării. Cele şapte sate: Mihăesti, Drăghici, Valea Popii, Văcarea, Furnicosi, Valea Bradului şi Rudeni beneficiază de şase şcoli şi cinci cămine culturale. Drumul spre Mihăiesti te poartă spre o altă dimensiune a timpului şi te întâmpină cu sfinte troiţe ridicate la margine de şosea, pe partea dreaptă cu precădere, noi paraclise sfinţite, locuri de popas şi de reculegere. Simboluri ale ospitalităţii creştine aşternute în veşnicie, lângă care călătorul de prin alte locuri poate opri o clipă să guste în linişte din apa vie, dătătoare de energii sufleteşti.

În localitate ne întâmpină Parcul dendrologic, amenajare peisagistică de excepţie, operă a ilustrului iniţiator de rezervaţii naturale naţionale inginer Iuliu Moldovan, al cărui bust este amplasat în zona centrală a parcului. Lucrările de amenajare au început în perioada 1895-1901, iar în 1935 s-a creat partea dendrologică, de partea peisagistică ocupându-se arhitectul Rech Brun. Parcul are 65 hectare, suprafaţă în care vegetează specii arbustive şi arboricole de mare valoare ştiinţifică. Cuprinde exemplare de stejarul roşu, pinul, gorunul, arborele pagodelor, ienuparul de Virginia, gutuiul japonez, molidul argintiu, bradul grecesc, bradul de Caucaz, bradul de California, chiparosul de California, laricele japonez, duglasul, tisa, arborele de chinina din Carolina, arborele lalea, arborele de plută, liliacul chinezesc, glicina chinezeasca etc.

O legendă vie, cu oameni ce au fost, care şi-au consacrat viaţa unor idei care să dăinuie şi să nu fie acoperite de uitare. Iuliu Moldovan – întemeietorul acestui monumental parc, a devenit arhetip, model demn pentru urmaşi, iar sufletul său călătoreste şi azi prin spaţiile acestui paradis pământesc din Mihăiestii de Argeş. Acest inginer silvic a ştiut că singura valoare pe aceste locuri este omul, cu calităţile şi cu păcatele sale, şi că merită să-ţi pui viaţa în slujba lui Călător prin această frumoasă localitate a fost şi poetul Nicolae Labiş, care în timpul războiului, refugiat împreună cu familia, si-a petrecut o minunată vreme a copilăriei în satul Văcarea. Spiritul său poetic s-a îmbogăţit şi cu darurile acestui sfânt pământ şi, neîndoielnic, cu zestrea pe care învăţătorul satului i-a dăruit-o cu generozitate.

Mai târziu, în Scrisoare mamei, la Mălini, cu ocazia luminatelor sărbători ale Crăciunului, există, poate, şi o picătură de amintire a satului argeşean: Cred că pe masă vinul m-aşteaptă-n adormire/E vinul roşu, din care pe-atunci n-ai vrut să-mi dai,/În vremurile-acelea săpate-n amintire,/C-o mamă grijulie şi-un băieţel bălai. Un alt nume de prestigiu al poeziei româneşti pe care l-a dat ţării acest loc este Otilia Nicolescu. Născută în satul Drăghici, poeta şi-a petrecut copilăria pe aceste minunate plaiuri, de care nu s-a desminţit niciodată.

Foarte multe din poemele sale le-a scris la casa natală, unde venea vara, împreună cu scriitori de prestigiu ai literaturii naţionale, între care Romul Munteanu, Dana Dumitriu, Nichita Stănescu, Gheorghe Tomozei şi mulţi alţii. Intelectualii satului îşi amintesc şi acum cu bucurie de serile literare de la casa poetei de peste râu, de discuţiile interminabile despre cultură şi poezia română.

Pagina Anterioară