Campulung Muscel's own encyclopedia

Trasee montane:

În Munţii Piatra Craiului


a) Trasee montane rutiere:

1. Podu Dâmboviţei – Dâmbovicioara – Brusturet:

Caracteristici: drum local şi forestier ramnificat din DN 73 în centrul satului Podul Dâmboviţei;

Distanţe: 5 km până la Dâmbovicioara, 11 km până la Brusturet;

Traseul începe din centrul satului Podul Dâmboviţei (730 m alt., km 80 pe DN 73), ramnificându-se din drumul naţional lângă Podul lui Socol (denumirea de Puntea lui Socol dăinuie din vremea voievodului Matei Basarab), urmează apoi malul stâng al Dâmboviţei şi, după aprox. 2 km, pătrunde în Cheile Dâmbovicioarei (defileu de o rară frumuseţe) ai căror pereţi verticali înalţi de 200 m ne ţin companie 3 km, până mai sus de Peştera Dâmbovicioara (870 m alt.), care se iveşte în dreapta drumului.

Drumul carosabil iese din Cheile Dâmbovicioarei şi pătrunde, la scurt timp, în Cheile Brusturetului, pe care le străbate 2 km până la punctul Brusturet (992 m alt.; 11 km de la Podul Dâmboviţei).

De la Peştera Dâmbovicioara şi până la capătul Cheilor Brusturetului ne putem lăsa „furaţi” de câteva obiective inedite: Izvoarele din Plai (un mănunchi de izvoare resurgente ivite pe stânga drumului, ale căror ape formează o frumoasă cascadă; punct de reper: căsuţele cătunului Valea Rea, de la confluenţa Văii Peşterii cu Dâmbovicioara); puţin mai sus, tot pe stânga, la baza unor pereţi înalţi, apare o altă peşteră: Gaura Brusturetului (Peştera Dracilor), situată la confluenţa Brusturetului cu Valea Muierii (vale cu apă). Doi km mai sus, în inima Cheilor Brusturetului, ne atrage atenţia un puternic şuvoi de ape care ţâşnesc la baza unui perete calcaros înalt de 200 m: La Gâlgoaie. Localnicii numesc punctul care domină peretele de La Gâlgoaie, situat la aprox. 200 m deasupra izbucului, poiana Cuibul Uliului (1.186 m alt.).

După ce am străbătut cele trei sectoare succesive ale Cheilor Brusturetului (Cheia Lungă, Cheia Strâmtă şi Cheiţa), ajungem în marginea Poienii Brusturetului (990 m alt.), la confluenţa Văii cu Apă cu Valea Seacă a Pietrelor. Aici, la poalele pădurilor de pe Muchia lui Stinghie şi Muntele Piatra Galbenă, se află cabana Brusturet, o casă de vânătoare şi un canton silvic. Din acest punct se poate continua, după un scurt popas, pe traseele montane marcate 2 şi 3. Marcajul local cu bandă galbenă stabileşte o legătură directă cu satul Ciocanu, pe o potecă fără dificultăţi deosebite, care străbate în urcuş locuri încântătoare.

2. Podu Dâmboviţei – Valea Dâmboviţei – Sătic – Cojocaru:

Caracteristici: drum local carosabil ramnificat din DN 73 la km 79;

Distanţe: 44 km în total;

Traseul debutează la 500 m sud de centrul satului Podul Dâmboviţei, loc aflat sub Curmătura Posadei (875 m alt.), de unde se desfăşoară o cuprinzătoare vedere atât către depresiunea Rucărului, cât şi către micul bazin intramontan Podul Dâmboviţei. După cca. 1,5 km de la ramnificaţie, drumul carosabil pătrunde în Cheile Mici ale Dâmboviţei (Cheile de la Plaiul Mare), săpate în calcarele munţilor Arşiţa-Piscul Jugii (pe stânga, aparţinând munţilor Iezer) şi Plaiul Mare (pe dreapta, aparţinând Pietrei Craiului). Pe stânga se iveşte şi intrarea în Peştera Urşilor. Ieşirea din chei se face în Lunca Berilei, după care, la 5 km, apar primele case din Săticu de Jos, apoi cele din Săticu de Sus (km 5 – 11; 780-840 m alt.).

Ajunşi la capătul de sus al satului Valea Şaului, găsim un traseu marcat cu triunghi roşu care duce spre cabana Voina (Iezer). După un km din Valea Şaului ajungem în punctul Cojocaru-Valea lui Ivan (12 km de la Podul Dâmboviţei), trecem podul peste Dâmboviţa şi urmăm unul dintre traseele marcate 4 sau *4.

Drumul carosabil continuă să urce încă 32 de km pe valea Dâmboviţei, trece pe lângă Colonia Răchita şi peste barajul lacului de acumulare Pecineagu şi se încheie la Valea Vadului (44 km de la Podul Dâmboviţei, 1.230 m alt.).

Acest traseu deserveşte atât versantul de apus al Pietrei Craiului (zona Marelui Grohotiş – Drumul Grănicerilor), cât şi versanţii de răsărit şi de nord ai munţilor Iezer, până la originea văii Dâmboviţei, în punctul Valea Vadului.


b) Trasee montane marcate:

1. Dâmbovicioara – Ciocanu – Piatra Galbenă – Valea Seacă a Pietrelor – Vlăduşca:

Marcaje: cruce albastră (deficitar);

Durata: 5- 6 ore;

Lungimea: cca. 18 km; Diferenţa de nivel: 570 m;

Tip: traseu de pătrundere lipsit de dificultăţi;

Mai ocolit şi mai accidentat decât traseul următor, această cale alpină are ca punct de plecare centrul comunei Dâmbovicioara (850 m alt.), de pe Valea Dâmbovicioarei (traseul montan rutier 1). Din primul traseu montan rutier se desprinde traseul marcat spre Vlăduşca-La Table, din şosea către vale şi urcă susţinut folosind drumul local care străbate întreaga aşezare pitoresc răspândită pe gâlmele din jur; mai întâi pe Padina Izvorului, apoi pe Padina Şirnii, drumul urcă pronunţat până la primele case ale satului Ciocanu (cca. 1.150 m alt.). Din acest punct traseul părăseşte drumul local care coboară către satul Şirnea şi se îndreaptă spre nord. De aici, pe o potecă de cal şi de picior, pătrunde pe teritoriul muntelui Piatra Galbenă (un masiv calcaros ale cărui aspecte carstice şi ale cărui piscuri stâncoase se înşiră de-a lungul traseului, pe o distanţă apreciabilă).

Primul reper întâlnit după ramnificaţia de la Drumul Şirnii este Crucea Spărturilor (1.226 m alt.). Din acest punct un alt drumeag coboară prelung până în mijlocul satului Şirnea, iar traseul marcat face un lung ocol al crestei stâncoase a muntelui Piatra Galbenă, pe versantul său apusean, ocol care se termină departe, spre nord, în apropierea Curmăturii Groapelor, unde bolovănişurile şi colţanii încep să dispară făcând loc unor suprafeţe mai netede.

Pe acest traseu ocolitor se înşiră cele trei piscuri ale Pietrei Galbene, de la nord la sud: Piatra Galbenă (1.474 m alt.), Colţul Spărturilor (1.472 m alt.) şi Gâlma Spărturilor (1.475 m alt.), toate purtând denumiri ce caracterizează aspecte generale ale peisajului. La nord de ultimul pisc se află depresiunea La Găvan – excelent teren pentru practicarea schiului. Din acest punct traseul reintră pe linia de culme a muntelui Piatra Galbenă, coborând treptat până în Curmătura Groapelor (1. 396 m alt.). Traseele Şirnea – Vlăduşca şi Dâmbovicioara – Vlăduşca, care se întâlnesc în Curmătura Groapelor, coboară în comun către Valea Seacă a Pietrelor, până când drumul local dinspre Şirnea face joncţiunea cu drumul forestier de pe această vale, îndreptându-se spre Vlăduşca – La Table.

Pentru accesul la refugiul Grindu se urmează ramnificaţia traseului marcat 2 (bandă albastră) prin pădurea de pe muntele Grindu.

2. Dâmbovicioara – Brusturet – Funduri – Vlăduşca sau Şaua Funduri:

Marcaj: bandă albastră;

Durata: 5-6 ore;

Lungimea: cca. 16 km; Diferenţa de nivel: 570 m;

Tip: traseu de pătrundere, lipsit de dificultăţi;

Acest traseu are ca punct de plecare centrul comunei Dâmbovicioara (850 m alt.) şi pătrunde către versantul estic al Pietrei Craiului, folosind pe primii 6 km, până la Cabana Brusturet, drumul turistic de pe văile Dâmbovicioarei şi Brusturetului (vezi traseul montan rutier 1). De la Cabana Brusturet (992 m alt.) traseul marcat atacă pantele puternic înclinate şi masiv împădurite ale muntelui, folosind poteca pastorală care urcă pieptiş din faţa cabanei pe Muchia lui Stinghie (un picior de munte care aparţine ansamblului muntelui Funduri). Această veritabilă probă de rezistenţă ia sfârşit în apropierea grupului de stâne din Poiana Funduri – cea mai cunoscută dintre ele fiind Stâna din Funduri (1.368 m alt.), un important punct de reper. Aici va trebui să ne decidem asupra direcţiei în care vom continua drumul, în funcţie spre obiectivul spre care vrem să ne îndreptăm.

Dacă optăm pentru refugiul Grindu sau pentru Vlăduşca – La Table, va trebui să urmărim în continuare semnul de marcaj bandă albastră, schimbând direcţia de mers către dreapta (nord), străbătând pădurea care îmbracă poalele masivului, trecând apoi pe lângă cantonul silvic Lespezi şi pe lângă stâna din Grindu prin poiana cu acelaşi nume. Apoi traseul se ramnifică la stânga şi urcă prin pădure până la refugiu, în timp ce o altă ramură continuă să se desfăşoare pe sub munte, pe la şipotul Vlăduşca (1.400 m alt.), până la punctul de convergenţă: Şaua Vlăduşca – La Table (1.415 m alt.).

Dacă avem ca obiectiv Şaua Funduri de pe creasta sudică a Pietrei Craiului, de la Stâna din Funduri trebuie să schimbăm direcţia de mers către stânga (sud), urmărind semnele de marcaj de pe traseele Plaiul Foii – Vlăduşca (triunghi albastru) sau Plaiul Foii – Zărneşti, varianta Vf. La Om – Şaua Funduri (punct roşu). Vom urca o diferenţă de nivel de cca. 500 m folosind o străveche potecă bolovănoasă (Plaiul Oii sau, cum îi spuneau înaintaşii, Plaiul Grănicerilor). Poposim apoi în Şaua Funduri (1.889 m alt.), pe creasta sudică a masivului, şi alegem încotro ne vom continua drumul: a) spre cabanele Garofiţa Pietrei Craiului sau Plaiul Foii, pe marcajul triunghi albastru peste Marele Grohotiş; b) pe creasta sudică pe marcajul punct roşu până la Vf. La Om; c) o coborâre spre localitatea Podul Dâmboviţei, pe un traseu nemarcat;

3. Brusturet – Valea Seacă a Pietrelor – Grindu sau Vlăduşca:

Marcaj: cruce galbenă;

Durata: 2-3 ore;

Lungimea: cca. 6 km; Diferenţa de nivel: 423 m;

Tip: traseu de pătrundere, lipsit de dificultăţi;

Traseul intră pe cursul Văii Seci a Pietrelor chiar în faţa cabanei Brusturet (992 m alt.) şi foloseşte drumul forestier până aproape de capătul lui superior. Primii 4 km străbatem în întregime frumoasele chei ale văii săpate în calcare (pereţi verticali deosebiţi de sălbatici cu înălţimi de 100-200 m, grote etc.). La ieşirea din chei, la poalele muntelui Grindu lăsăm în dreapta un alt drum forestier care traversează valea şi urcă susţinut spre Curmătura Groapelor.

Dacă continuăm să urcăm pe drumul de pe Valea Seacă a Pietrelor numai câteva sute de metri, vom constata că trei semne de marcaj distincte (triunghi roşu, cruce albastră şi cruce galbenă) se înmănunchează şi se abat către stânga, părăsind valea şi prinzând o largă potecă ce urcă uşor până în dreptul stânei din Grindu (1.345 m alt.) situată în marginea unei poieni vaste. Întregul mănunchi de semne de marcaj se îndreaptă către nord (dreapta), lăsând în stânga Stâna din Grindu şi poteca de acces la refugiul alpin Grindu (marcată cu bandă albastră şi cu stâlpi metalici).

Se poate ajunge la refugiu după aprox. o oră de urcuş pronunţat prin pădurea de la poalele muntelui Grindu. Semnele de marcaj care s-au adunat în cuprinsul poienii Grindu vor continua să străbată pădurea, conducându-ne pe lângă şipotul Vlăduşca (1.400 m alt.) şi, în final, în Şaua Vlăduşca – La Table (1.415 m alt.), unde se adună nu mai puţin de 10 trasee turistice ce străbat Masivul Piatra Craiului.

4. Cojocaru – Valea lui Ivan – Drumul Grănicerilor – Plaiul Foii:

Marcaj: triunghi roşu;

Durata: 6-7 ore;

Lungimea: cca. 16 km; Diferenţa de nivel: 580 m;

Tip: traseu de potecă, lipsit de dificultăţi;

Acest traseu turistic este cel mai vechi de pe versantul apusean al Pietrei Craiului şi totodată unul de bază pentru zona de joasă altitudine, datorită marii lui accesibilităţi. La punctul de plecare Cojocaru – Valea lui Ivan se ajunge cu orice mijloc de transport pe traseul montan rutier 2 (12 km de la Podu Dâmboviţei; 860 m alt.).

Marcajul cu triunghi roşu apare lângă podul peste Dâmboviţa, din dreptul uzinei hidroenergetice, pe unde urcă un drum forestier în lungul vijelioaselor ape ale Văii lui Ivan, pentru ca după 3 km să se oprească în mijlocul unei vaste poieni, la casa de vânătoare „Piatra Craiului” (1.090 m alt.; pe hărţile vechi „Valea lui Ivan”). Traseul marcat urcă spre marginea superioară a poienii şi pătrunde în zona de pădure de la poalele versantului apusean al Pietrei Craiului, pe care nu o va părăsi până la capăt.

Primul punct de reper este monumentul metalic Crucea Grănicerului (1.330 m alt.), care marchează locul unde a căzut la datorie, în vara lui 1912, soldatul grănicer Marin Dobre. Drumul Grănicerilor urcă peste câteva fire de vale până la Piscul cu Brazi (1.438 m alt.), unde, în mijlocul unei încântătoare poieniţe, se desprinde un marcaj cu cruce albastră către zona de abrupt a Marelui Grohotiş. Vom coborî de pe Piscul cu Brazi pe poteca largă care continuă să străbată pădurea de conifere şi, după o serie de urcuşuri şi coborâşuri, pătrundem în vastul luminiş al Poienii Lăncii (1.415 m alt.). Aici avem parte de cel mai tulburător spectacol alpin de pe tot cuprinsul traseului: o panoramă desăvârşită, mai ales în orele de după-amiază.

Din Poiana Lăncii, Drumul Grănicerilor trece prin dreptul Izvorului Tămăşelului şi urcă uşor până la culmea muntelui Tămăşel, pe care o depăşeşte prin poiana Tămăşel (1.430 m alt.). Din acest punct până la Plaiul Foii, traseul trece mai întâi pe lângă abundenta sursă de apă permanentă (Izvorul Oţeţelii) şi prin poieniţa de la Curmătura Foii (1.375 m alt.) şi coboară, în final, fără întrerupere pe piciorul de munte Plaiul Mare, până la cabana „Plaiul Foii” (894 m alt.).

*4. Cojocaru – Valea Dragoslăvenilor – Cabana „Garofiţa Pietrei Craiului”:

Din dreptul podului peste Dâmboviţa, de la Punctul Cojocaru – Valea lui Ivan, se deschide la stânga un drum forestier (în general carosabil) care se angajează în lungul Văii Dragoslăvenilor şi, după 4,5 km, se opreşte în faţa Cabanei Garofiţa Pietrei Craiului (1.100 m alt.), situată la confluenţa văilor Tămăşelului şi Padinei Lăncii (ambele cu apă).

De aici se desprind trei posibilităţi de a atinge Drumul Grănicerilor, pe diferenţe de nivel de maxim 300 m: a) pe Padina Lăncii (marcaj: cruce galbenă) până într-un punct din apropierea Piscului cu Brazi; b) pe Izvorul Tămăşelului (fără marcaj); c) pe la stâna din Tămăşel (marcaj: punct galben), din valea Tămăşelului până aproape de poiana Tămăşel.


c) Trasee de iarnă în Piatra Craiului:

Practicarea turismului de iarnă (cu sau fără schiuri) în Masivul Muntos Piatra Craiului este supusă unor restricţii deosebit de severe, impuse de relieful specific al masivului care, în special pe versanţii de nord-vest şi de vest, prezintă riscul declanşării avalanşelor (care aici antrenează şi mari cantităţi de grohotiş) din cauza înclinării accentuate a pantelor.

Referitor la practicarea schiului, cele mai accesibile trasee sunt cele de pe versantul de răsărit, în afară de toate drumurile carosabile, în special cele care servesc şi ca trasee de acces spre adăposturile turistice din zonă.

Traseele de iarnă recomandate în Masivul Piatra Craiului, cu plecare din Argeş, sunt următoarele:
1. Cabana Brusturet – Funduri – Şaua Funduri – Pietricica – Podu Dâmboviţei;
2. Cojocaru – Valea lui Ivan – Drumul Grănicerilor – Plaiul Foii (inclusiv varianta Cojocaru – Cabana „Garofiţa Pietrei Craiului” – Drumul Grănicerilor);
3. Dâmbovicioara – Cabana Brusturet – Valea Seacă a Pietrelor – refugiul Grindu;
4. Dâmbovicioara – Ciocanu – Piatra Galbenă – Curmătura Groapelor – Coja – Joaca – Vlăduşca – refugiul Grindu;

Pagina Anterioară