this is my custom module i can put any HTML here

Mănăstirea Negru Vodă

Biserica Turnul Biserica si Turnul Biserica si Turnul Biserica Curtea si Casa Egumeneasca Chilii Biserica vedere din Turnul Clopotnita vedere din Turnul Clopotnita vedere din Turnul Clopotnita Curtea si Casa Domneasca Interior Biserica Interior Biserica Turnul Clopotnita Turnul Clopotnita Turnul Clopotnita Biserica Bolnita Biserica Bolnita Biserica Bolnita Biserica Bolnita Interior Biserica Bolnita Biserica Bolnita Fantana Turnul Clopotnita Monument Casa Domneasca si Turnul Clopotnita Biserica Chilii Casa Parohiala Interior Interior

Complexul monastic:

Actualul complex monastic cuprinde turnul clopotniţă, paraclisul domnesc, casa domnească şi anexa acesteia, casa egumenească, biserica bolniţă şi chiliile. Turnul clopotniţă, cel mai înalt din Ţara Românească, are 35 de metri înălţime. Gangul boltit păstrează şi astăzi masivele porţi din stejar menţionând anul 1749. Casa Domnească a lui Matei Basarab a fost ridicată în secolul al XVII-lea, constituind locul unde a funcţionat şi prima tiparniţă din Ţara Românească. Aici a fost tipărită în anul 1642 prima carte în limba română – "Învăţături peste toate zilele". Casa Egumenească a fost ridicată în trei etape, între secolele XVII-XVIII, ultima dată fiind modificată în stil brâncovenesc. În 1987 a fost restaurată prin purtarea de grijă a patriarhului Iustin Moisescu. În extremitatea estică a curţii domneşti se află Biserica Bolniţă, ridicată în anul 1714 de descendenţii familiei brâncoveneşti. Ansamblul Negru Vodă a avut o împrejmuire în palisada (bârne groase din lemn cu pământ bătut) ridicată în timpul domniei lui Matei Basarab, apoi în 1712 în timpul domniei lui Brâncoveanu această împrejmuire a fost refacută din zid masiv. În anul 1985 în cadrul restaurării generale a mănăstirii a fost refăcută împrejmuirea pe toate laturile din zid de piatră.

Biserica:

Biserica se compune din altar, naos şi pronaos. Altarul are o fereastră mare spre est şi doua mai mici spre nord şi sud. La sud este o uşă mică de fier. La proscomidiar nu este nici o inscripţie pe zid, de asemenea nici în piciorul de la piatra sfintei mese. În spatele tâmplei se ridică două coloane cilindrice până la boltă. Pe cea din dreapta, există o însemnare chirilică din 1832, când s-a tarnosit biserica. Naosul, este de formă dreptunghiulară, deasupra lui, turla cea mare stă sprijinită pe patru picioare groase de zid lipite de celălalt zid al bisericii, care are o grosime de aproape un metru. Tâmpla e de lemn, fără sculpturi artistice. Aici se află mormântul primului ctitor, două strane arhieresti şi o strană regală, frumos sculptată în lemn şi căptuşită cu postav roşu. Naosul are două ferestre înguste şi înalte aşezate în partea de sud şi de nord, iar pe lângă pereţi sunt aşezate strane fără sculpturi artistice. Pronaosul are două coloane de zid cilindrice lângă podul corului şi două ferestre dispuse la nord şi sud. Pe biserica mare a Mănăstirii Negru Vodă există două pisanii din vremea lui Matei Basarab aşezate în stânga şi dreapta pisaniei din 1832, anul ultimei zidiri.

Turnul clopotniţă:

Turnul clopotniţă, cel mai înalt din Ţara Românească, are 35 de metri înălţime până la cruce, având funcţionalitate de poartă de incintă, dar şi fortificaţie cu caracter militar. Situat la vest de biserică, are aceeaşi formă ca şi la început, fiind zidit de Matei Basarab în 1647. Are peste 10 metri lăţime la bază şi forma pătrată. Faţadele sunt decorate cu 5 rânduri de panouri suprapuse şi despărţite prin trei brâie orizontale; primul rând de panouri este dreptunghiular, al doilea cu arcaturi în semicerc, al treilea şi al patrulea deasemeni, dar primul mai scurt şi celălalt mai înalt; rândul de sus se compune din arcaturi mai mari şi mai largi în numar de trei de fiecare latură, arcul de mijloc al fiecărei laturi fiind deschis. Sunt aşezate la diferite nivele discuri de ceramică smălţuită. Turnul cu rol de observaţie şi apărare dispune de locaşuri de tragere la cele două nivele. Gangul boltit păstrează şi astăzi masivele porţi din stejar cu o inscripţie crestată în lemn menţionând anul 1749, pe logofătul Stanciu şi egumenul Nicodim..

Casa Domnească:

Casa Domnească a lui Matei Basarab a fost ridicată în 1650, fiind zidită din piatră şi cărămidă. Clădirea are un singur nivel cu încăperi boltite, două foişoare cu stâlpi de susţinere hexagonali din cărămidă. Acest nivel este ridicat peste o pivniţă mult mai veche din sec XIV-XV, în care accesul se face printr-un gârlici. În această clădire a funcţionat prima tiparniţă din Ţara Românească, unde a fost tipărită în anul 1642 prima carte în limba română – "Învăţături peste toate zilele". Aici se află o frumoasă colecţie muzeală care cuprinde odoare, precum şi numeroase cărţi vechi.

Casa Egumenească:

Casa Egumenească a fost ridicată în trei etape, între secolele XVII-XVIII, una iniţială, a doua etapă cea din 1712 în care s-a adăugat un etaj, iar în a treia etapa fiind modificată în stil brâncovenesc în anul 1745 sub îndrumarea egumenului Nicodim. Ulterior, în sec XIX, lipit de ea, s-a construit un corp de chilii pentru monahii vieţuitori. În 1986 a fost restaurată prin purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Patriarh Iustin Moisescu, originar din Cândeşti - Muscel.

Biserica Bolniţă:

În extremitatea estică a mănăstirii se află biserica bolniţă, cu hramul "Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul", zidită de descendenţii familiei Brâncoveneşti, la anul 1718. De proporţii reduse, dar cu o frumoasă arhitectură, biserica adăposteşte o valoroasă pictură realizată de Gheorghe Tăttăraşcu, în anul 1856. Biserica bolniţă a înlocuit un paraclis mai vechi construit din lemn. Ultima dată a fost restaurată în anul 1977 de către Direcţia Monumentelor Istorice.

Hanul Mănăstirii:

Din ansamblul de la Negru Vodă a mai făcut parte şi marele han al mănăstirii. Acesta a fost construit în anul 1647, fiind realizat după moda orientală cu pravalii la parter şi încăperi pentru călători la etaj, fiind înconjurat cu un zid de incintă din piatră. Avea funcţionalitate de bazar şi depozit pentru mărfurile aduse în Câmpulung de negustori cu ocazia marelui bâlci al Câmpulungului, târg de faimă continentală. Acest han a funcţionat până în jurul anului 1746.

Pagina Anterioară

Istoric

Istoric:

Mănăstirea Negru Vodă reprezintă cel mai important ansamblu monastic din Muscel.

Legendarul Negru Vodă:

Numele Mănăstirii Negru Vodă se leagă de legenda întâiului descălecător în Ţara Românească, Negru Vodă, care la şfârşitul sec al XIII lea a plecat din ţinuturile Amlaşului şi Făgăraşului şi a întemeiat în ţinutul dintre Carpaţi şi Dunăre statul Ţara Românească, construind oraşe, curţi domneşti, biserici şi mănăstiri. Cronicarii îl numesc Radul Negru Voievod ce era "mare herţeg pe Amlaş şi pe Făgăraş" şi a descălecat în Ţara Românească în anul 1290. Ei spun că la descălecare a făcut întâi oraşul Câmpulung şi biserica (mănăstirea Negru Vodă), apoi a întemeiat oraşul Argeş unde "şi-au pus scaunul de domnie făcând curţi de piatră şi case domneşti şi biserica mare şi frumoasă". Tradiţia despre descălecatul Ţării Româneşti se regăseşte în pisania pusă de domnitorul Matei Basarab (1636) pe biserica Mănăstirii Negru Vodă: "s-a zidit şi s-a săvârşit această biserică de prea milostivul creştin Radu Negru Voevod, care a fost din început descălicătorul Ţării Româneşti, când a fost în cursul anilor de la Adam 6723 (=1215)". În tradiţia cronicilor Radul Negru Voievod este un personaj creat dintr-unul legendar Negru Vodă şi altul istoric Radu I, domn al Ţării Româneşti (1380-1386), ce a domnit la aproximativ 100 de ani după descălecat, care stăpânea ducatele de Amlaş şi Făgăraş. Acesta nevoind să recunoască suzeranitatea coroanei ungare a părăsit ducatele de Amlaş şi Făgăraş ce le stăpânea de la fratele său Vladislav I (1364-1380) ca feude ungureşti. Radu I era cunoscut ca un mare ctitor de biserici şi mănăstiri iar în tradiţia monastică a fost glorificat, fiind considerat şi întemeietorul statului Ţara Românească. Aceste confuzii au apărut ulterior în tradiţia cronicilor Ţării Româneşti când personajul de legendă Negru Vodă (1290-1314), primul descălecător al Ţării Româneşti, era confundat cu Radu I (1380-1386), numit în hrişoave Radul şi ulterior în cronicile din sec al XVI lea Radul Negru Voievod. După tradiţie, Mănăstirea Negru Vodă ctitorită în anul 1215, de Radu Negru Voievod.

Basarab I:

După tradiţie, Mănăstirea Negru Vodă ctitorită în anul 1215, de Radu Negru Voievod, a fost rezidită de Basarab I şi fiul său Nicolae Alexandru Basarab. Biserica a fost zidită din piatră cioplită în formă dreptunghiulară sau pătrată. Cu aceleaşi pietre s-au reconstruit ulterior cele două biserici ridicate pe locul primeia. Basarab I a fost întemeietorul Ţării Româneşti, iar în anul 1330 la Posada a înfrânt oştile regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou, înlăturând astfel suzeranitatea coroanei ungare. Sub domnia lui Basarab I scaunul domnesc a fost stabilit la Câmpulung. În anul 1352 Basarab I a murit şi a fost îngropat la Câmpulung, conform unui grafit descoperit sub tencuiala bisericii domneşti de la Curtea de Argeş: "În anul 6860 (=1352) la Câmpulung a murit marele Basarab voevod". El a fost îngropat în biserica domnească din Câmpulung începută în timpul domniei lui şi terminată de fiul său Nicolae Alexandru Basarab. Mormantul lui Basarab I nu se mai ştie astăzi. Meritele lui Basarab I sunt nemăsurabile: - a fost întemeietorul Ţării Româneşti; - i-a extins graniţele până la Nistru ( Basarabia era zona cuprinsă între nordul Deltei Dunării, Prut şi Nistru şi a fost denumită astfel după numele lui Basarab I) - a creat dinastia Basarabilor ce a condus Ţara Românească trei sute de ani.

Nicolae Alexandru Voievod:

În anul 1359 Nicolae Alexandru Voievod întemeiază Mitropolia Ţării Româneşti recunoscută de Patriarhia de la Constantinopol. La 16 noiembrie 1364 Nicolae Alexandru Voievod moare şi este înmormântat în biserica mănăstirii. Pe mormântul său se află o piatră funerară cu urmatoarea inscripţie în limba slavonă: "În luna Noemvrie 16 zile, a răposat marele şi singur stăpânitorul Domn Io Nicolae Alexandru Voevod, fiul Marelui Basarab, în anul 6873 (=1364) indictionul 3. Veşnica lui pomenire". Această lespede de mormânt, ce se află acum în biserica mare a Mănăstirii Negru Vodă, constituie documentul epigrafic cel mai vechi din ţară. Conform hrişovului lui Ştefan Cantacuzino din 20 aprilie 7222(=1714) de întărire a proprietăţii mănăstirii Negru Vodă asupra satelor Bădeşti şi Groşani: ".....sfintei mănăstiri Câmpulung şi cuviosul egumen Teofan ca să stăpânească tot satul Bădeşti pre Râul Doamnei şi cu rumânii pentru că a fost dat şi a fost închinat la sfânta mănăstire încă de mai’nainte vreame de răposatul Neculae Alexandru Voevod, feciorul răposatului Basarab Voevod, nepotul Negrului Radu Vodă ce le sunt trupurile lor îngropate la această sfânta mănăstire..." se constată că şi tatal lui Basarab I, Tihomir, numit Negru Radu Vodă în tradiţia Câmpulungului, ar fi înmormântat în biserica acestei mănăstiri.

Vlaicu Vodă:

După moartea lui Nicolae Alexandru Voievod, în noiembrie 1364 şi-a început domnia tot la Câmpulung fiul lui Vladislav, căruia contemporanii i-au spus şi Vlaicu Vodă. În timpul domniei acestuia a fost mutat scaunul domnesc la Curtea de Argeş. Două documente din 1369 şi 1372 confirmă acest fapt.

Matei Basarab:

După zidirile din veacul al XIV-lea şi modificările suferite în secolul următor, biserica Negru Vodă s-a surpat în 1628, din cauza unui cutremur puternic de Sfântu Ilie. Matei Basarab o reconstruieşte în perioada 1635-1636. De lucrările pentru refacerea bisericii s-a ocupat clucerul Socol din Cornăţeni, unul dintre cei mai însemnaţi boieri din timpul domniei lui Matei Basarab. Biserica a fost reconstruită pe locul celei vechi, folosindu-se pietrele cioplite de la prima zidire. Curtea ei a fost închisă cu zid făcut din piatră de râu. Matei Basarab i-a schimbat destinaţia din biserica de mir în mănăstire de călugări, dându-i organizare proprie. Din hrişovul dat de Matei Vodă ctitoriei sale la 11 ani de la zidire, putem cunoaşte: - împrejurările în care s-a zidit din nou biserica; - transformarea ei în mănăstire de călugări; - milele ce i s-a dat de ctitor; - proprietăţile ce primise în dar sau cumpărase până în 1647; - cum era "obştejitia", adică viaţa în mănăstire; - mutarea târgului Sf. Ilie în prăvăliile de lângă zidurile mănăstirii; - ce scutiri aveau orăşenii şi ce trebuiau să dea mănăstirii; - evlavia de care a fost pătruns acest Domn din neamul basarăbesc şi grija deosebită ce arată ca şi urmaşii săi să nu se atingă de milele mănăstirii şi să nu se închine la străini ctitoria sa. Când a vizitat această biserică în 1746 mitropolitul Neofit I reproduce în impresiile sale de călătorie cele două pisanii şi menţionează că în biserică erau zugrăviţi Negru Voievod, fiul său Dan Voievod, Nicolae Alexandru Voievod, Matei Basarab Voievod şi Doamna lui Ilina. Toate aceste chipuri au fost zugrăvite în 1636 când a fost terminată biserica.

Grigore Ghica:

Biserica va rămâne aşa până in 1827, când arhiereul Filaret Beldiman, cu ajutorul domnitorului Grigorie Ghica, o reface pentru a treia oară şi o tarnoseşte în 1832. Construcţia este realizată de arhitectul Frantz Walet, în acelaşi loc şi cu aceleaşi pietre de la prima construcţie.

După secularizare:

În anul 1864 s-au secularizat averile mănăstireşti. Dintre proprietăţile pe care le deţinea Mănăstirea Negru Vodă, aceasta a rămas doar cu curtea din jur. Mănăstirea a fost transformată ulterior în biserica de mir, având ca slujitori preoţi mireni. A rămas totuşi catedrala oraşului unde se oficiau slujbele solemne la care luau parte şi autorităţile. Rămasă fără avere şi transformată în biserică de mir, a început să se ruineze. La începutul sec al XX lea construcţiile erau o ruină. În 1920 a început construirea clădirii Orfelinatului, pe vechile ruine ale chiliilor, iar la 1 septembrie 1922 se inaugurează aici Seminarul Orfanilor de Război "Patriarhul Miron". Elevii au fost, la început numai orfani de război din toată ţara, mai târziu s-au admis şi fii de invalizi şi de preoţi. Prima serie de absolventi a fost în 1930, după care au mai urmat câteva serii. Pe măsură ce anii treceau numărul copiilor orfani devenea tot mai mic, ultimii copii fiind trimişi la alte Seminarii din ţară, iar în final, în anul 1934, acesta s-a desfiinţat. Cei mai mulţi absolvenţi s-au preoţit după ce au urmat cursurile Facultăţilor de Teologie din ţară. Un eveniment dureros pentru Mănăstirea Negru Vodă a fost incendiul din 8 mai 1934, când au ars o parte din Seminar, stăreţia cu muzeul, turla sau cupola cea mare şi învelişul clopotniţei. Clădirile au fost refăcute în scurt timp, regele Carol al II-lea donând un clopot frumos de circa 1000 kg, ce a înlocuit clopotele distruse în incendiu. În anul 1927 preotul Gheorghe Stoian a început construcţia unui impozant Ateneu popular în partea de sud a mănăstirii, care a fost inaugurat în anul 1928. În 1928 patriarhul Miron transformă acest lacaş din nou în mănăstire, aşezându-l aici pe egumenul Miron Popescu, totodată mănăstirea fiind împroprietărită cu 250 ha pădure în muntele Berevoiescu Mic. În 1959 mănăstirea este desfiinţată de regimul comunist şi transformată în biserică de enorie, rămânând astfel până în Ziua de Florii a anului 1989, când Preasfinţitul Calinic, episcop de Argeş şi Muscel, reînfiinţează mănăstirea cu viaţă de obşte.

Activitatea culturală:

Încă din anul 1635, a fost întemeiată lângă mănăstire o tipografie. Literele şi celelalte obiecte necesare au fost aduse din Rusia prin mijlocirea mitropolitului român Petru Movilă, care a dat în acelaşi timp şi doi meşteri în ale tiparului: pe Timotei Alexandrovici şi pe Ioan Glebcovici. Prima carte ieşită de sub tipar aici, a fost Molitvenicul slavonesc. Iată titlul complet al său: "Trebnic, adică Molitvenic coprinzând în sine rânduelile bisericii cele ce se cuvin preoţilor. S'au tipărit mai întâi în tipografia milostivirii sale Domnului Io Matei Basarab voevod în Câmpulung, anii dela zidirea lumii 7143, iar dela întruparea Mântuitorului Hristos 1635". După o întrerupere de 7 ani a lucrului tipografiei din Câmpulung, în septembrie 1642, apare de sub tipar o altă carte cuprinzătoare de "Învăţături preste toate zilele alese pe scurt den multe dumnezeeşti cărţi de foloşinţă tuturor creştinilor prepuse de pre limba grecească... cu multă îngrijire şi cu cheltuiala ieromonahului Melhisedec, egumenul Sfintei Mănăstiri Câmpulung". La 11 octombrie 1643 apare a treia carte intitulată "Antologhionul slavonesc" ce avea titlul "Antologhion, care va să zică Civetoslov Trifologhion, urmările dumnezeeştilor sărbători domneşti ale naşterii Maicii Domnului şi ale sfinţilor sărbătoriţi şi celor comuni nesărbătoriţi pe fiece zi, compus din mulţi sfinţi părinţi cu binecuvântarea şi ajutorul prea puternicului Dumnezeu.... în Câmpulung în anul 7152, dela Naşterea lui Hristos 1643". A patra carte tipărită la Câmpulung în 1650 este Psaltirea slavonească. Nici o altă carte bisericească nu s-a tipărit într-un număr aşa de mare de ediţii şi de exemplare ca Psaltirea. Dupa anul 1650 nu se mai tipăreşte nimic probabil tipografia fiind mutată în altă parte. În 15 ani au ieşit de sub teascurile tipografiei de la Mănăstirea Câmpulung patru cărţi: trei slavoneşti şi una românească. Cele slavoneşti sunt cărţi de ritual, pentru practica liturgică, iar cea românească era dogmatico-morală şi urmărea sadirea sentimentelor morale şi creştineşti în sufletele credincioşilor.

Pagina Anterioară

Complexul monastic