this is my custom module i can put any HTML here

Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă

Negru Voda  Negru Voda Negru Voda Negru Voda Capul Leului Moartea este langa tine omule Crucea Crucea Cavalerul Trac Spre manastire Spre manastire Spre manastire Spre manastire Intrarea interiorul curtii Schitul Cetatuia Schitul Cetatuia Biserica rupestra Biserica rupestra (sec. 14-19) Biserica rupestra (sec. 14-19) Biserica rupestra (sec. 14-19) Biserica rupestra (sec. 14-19) Biserica rupestra (Altar si Icoana) Biserica rupestra (Altar) Biserica rupestra (Candele) Schitul Pictura Schitul Schitul Pestera Mosului Pestera Mosului Pestera Mosului Pestera Mosului Pestera Mosului Pestera Mosului Pestera Mosului Pestera Mosului Pestera Mosului panorama panorama panorama panorama

Locaţie Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă

Mănăstirea Cetăţuia Negru-Vodă este o mănăstire ortodoxa cu obşte de călugări aflată în comuna Cetăţeni, judeţul Argeş. Biserica poartă două hramuri: "Adormirea Maicii Domnului", până în anul 1918, iar mai apoi şi "Izvorul Tămăduirii".

Mănăstirea Cetăţuia este situată la 22 de kilometri sud-est de oraşul Câmpulung, pe şoseaua naţională Câmpulung-Târgovişte-Bucureşti, pe frumoasa vale a Dâmboviţei, între satele Cetăţeni şi Coteneşti. De la şoseaua principală şi până la mănăstire, drum parcurs pe jos, se face aproximativ jumătate de oră.

Descriere Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă

Cunoscută cu denumirea de "Schitul Cetăţuia Negru Vodă", mănăstirea, foarte veche, este construită în vârful unei creste stâncoase, la o altitudine de 881 de metri, pe malul stâng al râului Dâmboviţa.

Frumoase note de călătorie ne-au fost transmise în timp de preotul şi scriitorul Grigore Pisculescu cunoscut cu numele de Gala Galaction; "Ne împresoară trecutul, ne împresoară umbrele celor ce îngenunchiau în Cetăţuie, ce tăiau calea şi viaţa inamicului intrat în valea aceasta. Ne împresoară gândurile, nesiguranţele şi temerile ceasului de faţă".

Aşezată pe o culme de piatră între Valea lui Coman, Valea Chiliilor şi apele Dâmboviţei, se învecinează la nord cu culmea Carpaţilor Musceleni şi spre sud cu Valea Dâmboviţei. După această culme ni se înfăţişează spre miazăzi o privelişte minunată, valea larg deschisă a Dâmboviţei şi şoseaua asfaltată care o însoţeşte până în depărtări.

În timp ce în alte locuri (Munţii Buzăului) bisericile rupestre pot fi reconstituite doar prin presupuneri, având la bază puţine date materiale, există însă un grup de biserici rupestre care şi-au menţinut până azi funcţiile de "Altar al Domnului" situate într-un fel de "triunghi tainic", într-o nişă ecologică ocrotitoare a obiceiurilor, datinilor şi tradiţiilor româneşti. Este vorba de zona Muscelului, iar bisericile rupestre în funcţiune sunt: Mănăstirea Corbii de Piatră, Mănăstirea Nămăieşti şi Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă.

Cele trei biserici rupestre alcătuiesc un triunghi echilateral cu latura de 20 de kilometri. Prima se află în comuna Corbi, pe şoseaua Câmpulung-Domneşti, a doua la 10 kilemetri de Câmpulung Muscel, iar cea de a treia pe şoseaua Câmpulung-Târgovişte, în comuna Cetăţeni.

Călătorul cunoscător, care păşeşte printre stâncile argintii care ascund nenumărate taine şi ajunge în preajma Sfântului Locaş, este surprins de asemănarea izbitoare cu Schitul Meteora din Grecia, motiv pentru care scriitorul Mihai Rădulescu l-a numit "Meteora Romaniei", fiind profund impresionat de acest rai de pământ românesc.

În acest locaş cu numele Cetăţuia lui Negru Vodă, işi vor găsi refugiul la liniştea zidurilor şi laolaltă în rugăciune cu sihaştrii, Nicolae Alexandru Voievod, Ioan Radu Negru Voievod, Vladislav Vlaicu, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazu, Matei Basarab la 1634, Constantin Şerban Vodă la 1658, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu la 1690, din a cărui poruncă s-a pictat cel de al doilea strat în biserica din stâncă; Stolnicul Constantin Cantacuzino, la 1775; primul rege al României Carol I, ce a vizitat în câteva rânduri ruinele vechii cetăţi.

Arhitectura şi pictura bisericii din stâncă

Biserica schitului este aşezată într-o peşteră naturală unde este şi un mic izvor minunat, are 12 metri lungime, 4 metri lăţime şi înalţimea până la bolta de 3,20 metri. Sfântul Locaş este compartimentat în altar, naos şi pronaos, iar în afară la intrare are un pridvor de lemn.

Pe peretele de miazănoapte al pronaosului se află o placă de marmură cu următoarea inscripţie: "Acest sfânt locaş cu numele Cetăţuia care de la Negru Vodă işi are începutul, a fost şi în trecut schit de călugări şi pe vremuri grele loc de scăpare pentru voievozii ţării, însă cu trecerea timpului a căzut în ruine ajungând chiar adăpost vitelor... A fost restaurat şi înfrumuseţat cum se vede cu cheltuiala şi osârdia robului lui Dumnezeu preotul econom Gheorghe Moisescu paroh al bisericii Domnească din Câmpulung, ajutat de ieromonahul Agatanghel Andriţoiu de la peştera Stânişoara Argeş şi fratele monah Nicolae Băcioiu de la peştera Ialomicioara în anul 1915-1916. S-a sfinţit în 22 iulie 1923 spre veşnica pomenire".

Tot în pronaosul bisericii se află scobit, în peretele dinspre nord, altarul catolic pentru Doamna Clara, soţia voievodului Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364), care era catolică. Tradiţia locală îl numeşte "altarul papistăsesc al soţiei lui Negru Vodă".

În naosul bisericii se intră printr-o uşă făcută în peretele despărţitor. Naosul este înzestrat cu toate cele necesare serviciului divin, iar clopotniţa este din lemn, fiind construită deasupra bisericii din piatră.

Biserica păstrează trei straturi suprapuse de pictură, constatate de pictorul Teodorescu, în anul 1922. După ce acesta a înlăturat stratul de pictură făcut în anul 1859, se distinge pe peretele din apus, deasupra uşii, pe stânga, la intrarea în naos, chipul ctitorilor Alexandru Voievod, Radu Negru Voievod şi al jupânului Gheroghe Vineteanu.

Stratul de pictură din anul 1859 nu arată decât chipul voievozilor, nu şi pe cel al lui Gheorghe Vineteanu şi al lui Iosif stareţul, care a zugrăvit biserica în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Cel de-al treilea strat de pictură se presupune că este din preajma anilor 1760, autorul fiind anonim. Pe tavanul de piatră al naosului se distinge reprezentarea Mântuitorului Hristos – Pantocrator; pictura bisericii vădeşte evlavia autorului său anonim.

Alte clădiri şi urme monahale

La sud de biserică se află o cladire etajata pentru chilii şi alte încăperi trebuincioase vieţii monahale, construite în secolul al XIX-lea. Efortul depus de credincioşii ce se încumetă să urce până la mănăstire este răsplătit de "Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni", dacă i se roagă ei.

Ceva mai sus de altar, pe o piatră, se vede "o talpă de om" şi tradiţia zice că sunt "urmele lui Negru Vodă", iar în spatele bisericii o scobitură în piatră este numită "Chilia Moşului". Creştele munţilor din apropiere poartă numele de "Cavalerul Trac" sau "Negru Vodă călare", Colţii Doamnei.

"Peşterea Moşului", silueta daltuită a "Cavalerului Trac" stă de veghe la capătul cimitirului în care se află câteva cruci pe care nu stau scrise decât nume, fără să se precizeze momentul trecerii în veşnicie. Cea mai spectaculoasă imagine, încrustată în stâncă, celebrul şi misteriosul "Cavaler Trac", avea un cult răspândit din Carpaţi până la Marea Mediterană.

Pe marginea prăpăstioasă a peretelui estic al Cetăţuii se află aşa-zisa "chilie a lui Negru Vodă". Legenda spune că aici işi depozita Negru Vodă tezaurul în timpul năvălirilor tătarilor. Ulterior, aici au locuit pustnici ce au cioplit icoane în pereţii de piatră.

Mai jos de biserica rupestră, cam la o sută de metri, se vede o enormă cruce căţărată pe o stâncă ce pare să se prăvălească din clipă în clipă. Se spune despre aceasta că a fost pusă de Negru Vodă. La baza stâncii se află o piatră masivă, căreia i se spunea "masa lui Mihai Viteazul".

Pe malul drept al Dâmboviţei, pe versantul opus Cetăţuii, se află un grup de stânci golase, care sparg parcă peisajul – "Colţii Doamnei". Legenda spune că de aici s-ar fi aruncat Doamna Marghita. La întoarcerea domnitorului dintr-o bătălie cu tătarii, caii albi ai acestuia erau murdari de sânge, iar soţia sa, ştiind că el are numai cai albi, a crezut că tătarii au câştigat lupta şi, decât să cadă în mâinile lor, a ales moartea, aruncându-se de pe stânci.

Dar cele mai preţioase urme ale istoriei la Cetăţuia sunt urmele paşilor lui Negru Vodă şi ale membrilor familiei voievodului, impregnate în stânca din vârful muntelui, lângă troiţa actuală. Legenda spune că stânca s-a topit datorită evlaviei voievodului.

Iubiţi credincioşi, bisericuţa din grotă mai aminteşte, prin urmele celor trei straturi de pictură, de evlavia domnitorilor ce-şi găseau aici refugiu în vremuri de restriste. Credinţa şi evlavia domnitorilor şi a credincioşilor noştri strămoşi nu trebuie să rămână fără roade în noi.

Aici nu există nici o sursă de apă, în afară de două bazine de piatră în care se colectează apă de ploaie. În Sfântul Altar exista un mic izvor, considerat făcător de minuni, el picurând numai într-o scurtă perioadă a anului, cuprinsă între Izvorul Tămăduirii şi Adormirea Maicii Domnului.

Pagina Anterioară