this is my custom module i can put any HTML here

Mănăstirea Nămăeşti

(exterior) (exterior) (exterior) (exterior) (exterior) (exterior) (exterior) (exterior, cruci, morminte) (exterior, cruci, morminte) (exterior) Intrare Icoana Maica Domnului cu Pruncul (interior, altar) (interior) (interior) (interior) (interior, pictura) (interior, pictura) (interior, pictura) panorama Namaiesti panorama Namaiesti

Aşezată la 5 km NE de Câmpulung Muscel, biserica este de piatră, în întregime săpată în stâncă de mâini necunoscute, datată din prima jumătate a sec. XVI (1547). Pe pereţii bisericii se pot vedea picturi murale neîndemânatic realizate, cu figuri de sfinţi şterse în pridvorul sudic, interiorul este nepictat, cu icoane atârnate pe pereţi, podoabe.

Numele de "Nămăeşti" este acelaşi ca şi al satului, situat în imediata apropiere a mănăstirii în partea de răsărit a stâncii de piatră şi la poalele ei, şi ar veni de la cuvintele nemo-est, ceea ce ar vrea să spună că înainte de întemeierea schitului, peştera, care a devenit cu timpul biserică, nu era locuită de nimeni.

Aici se află icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, atribuită de tradiţie Evanghelistului Luca, înrămată în argint la 1798, litografiată în 1871 de Maior Papa Zogeu; O cruce veche din 1601, ridicată lângă turlă de Radu Postelnicu; Tot aici se găsesc hrisoave cu proprietăţi din anii 1542 şi 1572, cărţi vechi; casă memorială G.Topârceanu; ateliere de covoare şi macrameuri, mausoleul din Mateiaş, închinat eroilor din primul război mondial (AAB, 1941; Efrem Enăchescu, 1938).

Naosul sau interiorul propriu-zis al bisericii, precum şi altarul ei sunt săpate în stânca de piatră calcaro-nisipoasă, formând împreună o scobitură boltită cu dimensiunile de 8 m. lungime şi 5 m. lăţime. La mijlocul bisericii, în partea de deasupra se află o altă scobitură făcută în stâncă în formă de cerc, care răspunde afară şi peste care se înalţă turla bisericii înaltă de 6 m., construită numai din cărămidă, având patru ferestre de mărime obişnuită prin care pătrunde lumina la interior. Tot pentru lumină mai sunt încă două ferestre, aşezate tot prin scobirea stâncii, una în partea de răsărit a bisericii şi a doua înspre miăza-zi.

Pictura se află numai pe tavanul din amvon. Nici în interiorul bisericii, nici în altar nu există pe pereţi sau pe boltă pictură, deoarece nu este posibilă o astfel de execuţie, fiindcă de conglomeratul pietros nu se prinde uleiul.

Naosul este despărţit de altar prin catapeteasma construită din lemn de stejar, sculptat în stil roman, ale cărei uşi împărăteşti cu cele două uşi laterale sunt încheiate prin opt turnuleţe tot de lemn sculptat în stil gotic.

Mânăstirea Nămăieşti se află într-o zonă cu străvechi urme istorice şi de un pitoresc deosebit, ascunsă într-o stâncă, la altitudinea de 765 m. Nu se cunosc date exacte privind întemeierea schitului, dar legende transmise oral, din moşi-strămoşi, în satul Nămăieşti pomenesc şi numele domnitorului Negru Vodă, acelaşi cu cel care a poruncit construirea mânăstirii din balada Meşterul Manole (Curtea de Argeş).

Potrivit acestor legende, trei ciobani au ajuns cu oile pe stânca în care se află astăzi mânăstirea. Înnoptând în aceste locuri, au avut toţi trei acelaşi vis: în dangăt de clopot, fiecăruia dintre ei i s-a arătat un înger care i-a spus că în acea stâncă se află o icoană zugrăvită după chipul adevărat al Maicii Domnului. Dimineaţa, trezindu-se, şi-au spus unul altuia visul avut, s-au înfricoşat şi au hotărât să se mute pe un versant alăturat. Visul s-a repetat în noaptea următoare, iar în a treia noapte li s-a arătat chiar Maica Domnului, care i-a dus la o stâncă anume şi le-a arătat intrarea în grotă, spunându-le să facă un locaş de închinare acolo unde vor găsi icoana.

Hramurile alese de ei au fost al Intrării în Biserică a Sfintei Fecioare Maria (21 noiembrie) şi al Izvorului Tămăduirii (în prima vineri de după Sf. Paşti). Se crede că tot atunci le-a spus Maica Domnului ca numărul vieţuitorilor din mânăstirea ce se va întemeia aici să fie întotdeauna 33 (anii trăiţi de Mântuitorul Iisus pe pământ). Icoana despre care se spune că a fost găsită în stâncă de cei trei ciobani se pare că este una dintre cele mai vechi din toată creştinătatea. Se crede că este una dintre cele 12 icoane pictate de Sf. Apostol şi Evanghelist Luca la dorinţa Maicii Domnului, care le-a destinat celor 12 Apostoli ce urmau să plece la propovăduirea Evangheliei. Pe aceste locuri, icoana a fost adusă de Sf. Apostol Andrei, care a propovăduit în Dobrogea şi a plecat apoi spre Dacia Superioară, făcând popas lângă un templu păgânesc, închinat zeului Zamolxes. Apostolul Andrei, care crezuse că în grotă trăieşte un slujitor al zeului, pe care-l va creştina, nu găseşte pe nimeni în grotă şi s-ar fi adresat celor cu care călătorea: Nemo est (Nu este nimeni), de unde numele Nămăieşti. Apostolul a coborât în grotă şi a lăsat icoana în partea de nord, aproximativ pe acelaşi loc în care se află acum în biserica mânăstirii.

În 1798, icoana a fost ferecată în argint de Enache Postelnicul, iar în 1913 soţia unui general din armata română a pus să i se facă o ramă de argint. În timpul primului război mondial (1916-1918, pentru România), biserica, stăreţia şi o parte din chilii au luat foc din cauza bombelor căzute în zonă. Sergentul Ion Mustaţă a fost acela care a salvat icoana Maicii Domnului, împreună cu puţine cărţi şi odoare bisericeşti. A mărturisit mai târziu că s-a trudit o noapte întreagă să stingă focul, dar spre dimineaţă, flăcările s-au stins dintr-o dată când au ajuns lângă icoană.

Amintim că în partea de răsărit a bisericii din stâncă, la exterior, sunt mai multe însemnări în piatră (în blocuri mari), dintre care numai două au rămas nesparte de obuzele artileriei din primul război mondial. Unele inscripţii datează din anii 1688, 1744, 1844, 1848 şi 1854 etc. şi sunt scrise, unele cu litere chirilice, iar altele cu litere latine. Iată ce scrie pe una din aceste pietre funerare: "Aici la adăpostul furtunilor lumii repauzează osemintele schimonahiei Pelaghia Negulici, venerată mamă de familie, care a dat patriei bărbaţi oneşti, crucii apăratori infocaţi şi literaturii române pe preţiosul maestru al scrisului Toma Negulici".

În biblioteca şi colecţia de obiecte bisericeşti ale mănăstirii sunt păstrate cărţi de valoare, între care amintim:
1) Triodul de la 1731, tipărit la Râmnicu-Vâlcea.
2) Mineiul pe luna octombrie, tipărit la Râmnicu-Vâlcea în anul 1776, cu binecuvântarea episcopului Chesarie.
3) Octoih Mare, tipărit pe româneşte la Carlovitz, în anul 1811, cu binecuvântarea Mitropolitului Ştefan Stratimirovici.
4) Tipicul Mare bisericesc, de la Iaşi, 1816, tipărit cu binecuvântarea Mitropolitului Veniamin Costache.
5) Octoih românesc din anul 1816, tipărit la Mănăstirea Neamţ, în zilele lui Scarlat Alexandru Calimach, cu binecuvântarea Mitropolitului Veniamin Costache.
6) Noul Testament românesc, tipărit la Sankt Petersburg, 1817.
7) Biblia, adică Sfânta Scriptură, a legii vechi şi a celei noi, Sankt Petersburg 1819, apărută cu cheltuiala Societăţii Biblice ruse.
8) Psaltirea de la Bucureşti - 1820, tipărită cu binecuvântarea Mitropolitului Dionisie Lupu.
9) Triodul de la Bucureşti - 1856, tipărit cu binecuvântarea Mitropolitului Nifon al Ţării Româneşti, Triod care a fost dăruit Mănăstirii Nămăeşti la anul 1918 de către Arhimandritul Mitrofan Dionisie Simionescu, stareţul Mănăstirii Sinaia şi Exarhul mănăstirilor din Muntenia.
10) Chiriacodromionul de la Bucureşti, - 1857, tipărit cu binecuvântarea Mitropolitului Nifon şi conţine tălcuirea evangheliilor duminicale de peste an.

Pagina Anterioară