this is my custom module i can put any HTML here

Mănăstirea Corbii de Piatra

Corbii de Piatra Corbii de Piatra Corbii de Piatra Corbii de Piatra Corbii de Piatra Vechi si Nou Biserica muzeu Sf. Treime Noul altar, in fundal, absidele celor 2 foste altare Noua Sf. Masa si vechea Sf. Masa din altarul SE Vechea Sf. Masa din vechiul altar SE Ancadramentele vechii catapetesme Arhangelul Gavriil Iisus Hristos; detaliu din MAICA DOMNULUI ORANTA Aripa de arhangel; detaliu din MAICA DOMNULUI ORANTA Pictura: Inger din catapeteasma Pictura: Sf. Ap. Matei Pictura: Sf. Ap. Petru Pictura: Sf. Ap. Simon dupa restaurare dupa restaurare Chilii Clopotnita traseul de jos traseul de sus Bisericuta, vedere de sus Satul vazut de sus Corbii de Piatra

Începuturile vieţii monahale la Corbii de Piatră sunt mai puţin cunoscute. Se cunoaşte faptul că cele mai multe aşezări monahale au apărut în locul altora mai vechi coborând pe firul istoriei până în vremuri imemoriale. Aşa vor fi stai lucrurile şi cu monastirea de la Corbi, aşezată în inima unei misterioase şi extrem de timpuri vetre ascetice româneşti. Cu siguranţă prima atestare documentară, 23 Iunie 1512, nu este şi data înfiinţării monastirii, existând informaţii certe conform cărora sfântul locaş a existat şi înainte de această dată. În chip cu totul minunat (pentru că nu a fost niciodată restaurată!!!) biserica păstreză încă părţi mari de pictură: Deisis, Bunavestire, Jertfa lui Avraam, Naşterea Domnului, Întâmpinarea Domnului, Învierea lui Lazâr, Botezul Domnului, Schimbarea la Faţă, Înălţarea Domnului, Arhanghelul Gavriil, Sfinţi Militari, Iisus Emanuil. Caracteristicile stilistice, calitatea picturii, însoţită în exclusivitate de inscripţii greceşti, coroborate cu ştirii documentare, permit datarea cu certitudine a ansamblului în primele decenii ale sec. XIV.

Datare prin care Corbii de Piatră este locaşul cu cea mai veche pictură din Ţara Românească. Diaconul Pavel de Alep, care l-a însoţit pe patriarhul Macarie al Antiohiei, în calitate de cronicar în călătoriile sale prin Ţările Române. În 1658 vizitează şi bisericuţa rupestră de la Corbi pe care ne-o descrie ca fiind "...mică dar frumoasă, despre care se spune că a fost ascunsă şi apoi descoperită de un sfânt pustnic căruia i s-a arătat în vis şi care venind aici o deschise; vechile zugrăveli se pot încă vedea în ea şi se săvârşeşte aici regulat Liturghia".

Faptul că la 23 iunie 1512 monastirea a fost redeschisă de monahia Magdalina, deci de o călugăriţă ci nu de un călugăr sau pustnic, ne îndreptăţeşte să afirmăm cu certitudine că Pavel de Alep se referă la deschiderea monastirii Corbii de Piatră cu mult înainte de 23 Iunie 1512. Legenda redescoperirii bisericii poate fi ecoul unei realităţi legate fie de începutul aşezării monastice, când o grotă naturală a fost adaptată cultului de către un pustnic peregrin, fie de un moment situat după risipirea primei aşezări monahale, dar anterior fazei ctitoriceşti de la 23 Iunie 1512.

Cei mai devreme poate fi vorba de sec II, atunci când istoricul C.D. Aricescu susţine că: "La începutu, cată să fi fost şi ea tot o grotă; adâpostu al primilor creştini pentru serbarea misterelor creştine şi propagarea moralei evanghelice. {...} Uşa bisericii, când ea avea forma primitivă de grotă, era în marginea despre Nordu, îngustă şi scurtă; cată să se fi astupat sub Neagoe Vodă.". Iar cel mai târziu poate fi la începutul sec. XIV. atunci când a şi fost pictată biserica. Redeschiderea bisericii la începutul sec. XIV presupune existenţa unei vetre monahale la Corbi cu mult timp înainte de aceasta. Spunem "cu mult înainte" deoarece, pentru a necesita intervenţia divină la descoperirea monastirii, trebuia ca să treacă mult timp de la risipirea ei, astfel încât şi memoria localnicilor dar şi a locurilor să nu mai reţină existenţa pe aceste meleaguri a unei monastiri. Un alt argument poate fi arhitectura bisericii, care iniţial avea două altare şi care derivă tipologic din bisericile sală, cu două altare, dedicate unui hram dublu, caracteristici ale lumii bizantine din sec. X. Existenţa în biserică a două sfinte altare pe un singur naos este unică la noi în ţară. Posibilitatea avansată de unii cum că unul dintre cele două altare ortodoxe ar fi fost catolic este pură fantezie. Ambele altare au fost ortodoxe fiind, realizate în cea mai pură tradiţie bizantină.

Ştim cu certitudine că pictarea unei biserici a reprezentat chiar şi în secolele mai apropiate de noi, adică atunci când existenţa unor echipe de zugravi autohtoni nu poate fi pusă la îndoiala, o lucrare destul de costisitoare şi e greu de crezut că aducerea şi remunerarea unei echipe de zugravi din afară a revenit în sarcina unei comunităţi monastice. Astfel încât iniţiativa şi fondurile unui ctitor ni se înfăţişează ca necesare şi plauzibile. Dată fiind epoca în care se situează stilistic pictura de la Corbi, dat fiind că statul era interesat în mod cert în sprijinirea unor centre monastice ortodoxe la sud de Carpaţi şi că tot statul era cel mai în măsură să dispună de resursele trebuitoare, putem să presupunem că el a fost, cel puţin, ctitorul picturii. În lumina acestor consideraţii Basarab I Voevod din pomelnicul mănăstirii nu ne mai apare ca un nume de legendă, ci drept ctitor real.

La 23 iunie 1512, monahia Magdalina (în mirenie Muşa, fiică şi soţie de boier, dar şi mătuşa Sf. Vv. Neagoe Basarab şi proprietară ereditară a moşiei de la Corbi) redeschide monastirea de ia Corbii de Piatră, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pe care o închină domnitorului Neagoe Basarab: acesta primeşte dania şi dăruieşte monastirii statutul şi titulatura de monastire domnească.

Astfel, conform afirmaţiei marelui istoric Nicolae lorga, monastirea Corbii de Piatră este prima monastire de călugăriţe înfiinţată la noi în ţară: "... în lipsa mănăstirilor de maice, căci doar in Ţara Românească se pomeneşte de una făcută încă de la 1512 de călugăriţa Magdalina la Corbii de Piatră...". Tot distinsul istoric afirma şi că biserica monastirii ar avea cel puţin 1000 de ani!

în Septembrie, acelaşi an, domnitorul Neagoe Basarab închină monastirea de la Corbi ctitoriei sale de suflet monastirea Argeşului, Corbii de Piatră devenind, astfel, până în secolul XVIII, metocul acesteia. După doar trei ani, la Corbi sunt aduşi călugări, maicile mutându-se la schitul Ostrov, unde, după moartea domnitorului, se va călugărişi doamna Despina, sub numele de Platonida monahia.

La sud de pronaos este trapeza monastirii, dăltuită la rându-i în piatră, despre care tradiţia afirmă că îi slujea domnitorului Neagoe w. de divan, unde judeca diferite pricini şi stingea anumite neînţelegeri, atunci când lua parte la praznicul hramului, Adormirea Maicii Domnului, în prima jumătate a sec. XVIII monastirea devine biserică de mir, ca urmare a aşezării în jurul ei a unei puternice colonii de români, peste 200 de familii, veniţi din Jina Sibiului, care şi-au părăsit locurile natale din cauza persecuţiilor religioase la care erau supuşi pentru că respingeau unirea cu Roma (uniaţia). La începutul secolului următor, biserica este modificată, luând înfăţişarea pe care o are şi astăzi. Atunci, arhiereul Iosif de Sevasta, cel care i-a aşezat pe jinari la Corbi, dăruindu-le biserica şi toate posesiunile monastirii, ia hotărârea de a mări sfântul locaş, neîncăpător pentru noua comunitate, dăltuind în stâncă un pronaos de 5,5m/4,5m cu intrare spre Nord în naos.

Se sparge zidul despărţitor dintre cele două sfinte altare, din care ia naştere noua sfântă masă, pe care se slujeşte şi azi, şi se construieşte o nouă catapeteasmă, care va fi pictată de Ştefan zugravul, la 06 iunie 1814. Tot atunci se adaugă al doilea hram bisericii,"Sf. Ap. Petru şi Pavel". Deasupra bisericii, încastrată în stâncă este crucea de piatră de la 1762 iar în faţa ei este paraclisul+clopotniţă de la 1890. Mai jos de paraclis este o lespede de piatră despre care se crede că ar fi fost jertfelnic dac. Cu III-IV secole înainte de Hristos legendele povestesc că actuala biserică rupestră era o peşteră în care regele dac Dromihetes îşi ascundea comorile iar pe platoul de deasupra îşi avea celebra cetate Gezidava.

Inspirat din folclorul local, scriitorul Alexandru Odobescu, cercetător pasionat şi avizat al "antichităţilor" zonale, consemna, într-un raport din anul 1861, prezenţa, la începutul veacului XVII, a unei oştiri în preajma monumentului: "La satul Corbi este o bisericuţă săpată în stâncă, unde se zice că s-au adunat rămăşiţele oştirii lui Mihai Viteazul, după uciderea de la Turda".

În ultimul timp, în bisercă se slujea rar, o dată pe an, de Sf. Ap. Petru şi Pavel, praznic care a fost preluat în mod eronat de evlavia localnicilor ca unic hram al bisericii. Hramul monastirii, de la întemeierea ei, a fost Adormirea Maicii Domnului, aşa cum apare şi în toate documentele ulterioare.

Mutarea lui de la 15 August la 29 Iunie poate fi legată de hramul pe care îl avea biserica jinarilor din satul natal, ori de numele voevodului Neagoe care, prin documentul de la 17 iunie 1517, face o donaţie anuală către monastire de 700 de aspri.

După trecerea la cele veşnice a noului ctitor, voevodul Neagoe Basarab, s-a preluat şi s-a perpetuat tradiţia ca de 29 iunie să se facă parastasul ctitorului aşa cum el însuşi a cerut în actul de la 1517 ca după moartea lui să i se facă parastas o dată în an în orice zi. Şi pentru că de 29 iunie mergeau călugării să ia dania anuală a domnitorului, s-a menţinut această zi şi ca pomenire după moartea lui. Şi, cu timpul, nemaislujindu-se în bisercă decât la 29 iunie, pentru tradiţia parastasului, s-a adoptat, probabil, acest praznic şi ca hram al bisericii.

Prin purtarea de grijă a Înalt Prea Sfinţiei Sale I.P.S. Calinic Argeşeanul, de la 23 martie 2003 s-a reînnodat firul vieţii monahale întrerupt acum mai bine de 200 de ani, scopul acestui demers fiind acela de a demara lucrările pentru construirea unui complex chinovial alcătuit din corp de chilii, paraclis şi clădiri anexe, precum şi pentru începerea operei de restaurare a picturii, lucrări prin care vestitul locaş de cult să-şi recapete, pe cât va fi cu putinţă, strălucirea de odinioară.

Pagina Anterioară