this is my custom module i can put any HTML here

Mănăstirea Slănic

(iarna) (vara) (curtea) (lacasul) (pictura) Sf. Arhanghel Mihail (lacasul) (comuna) (apusul)

Hram: Naşterea Maicii Domnului, Schimbarea la Faţă, Sfântul Calinic de la Cernica.

Veche vatră de nevoinţe, din vremuri imemoriale, tradiţia ne sugerează că domnitorul Vlad Ţepes ar fi primul ctitor acreditat, în urma unor bătălii cu turcii, în aceşti munţi. Istoria curge apoi cu discreţie, şi firul ei reapare în dreptul voievodului Neagoe Basarab şi a unei rubedenii a lui, Lalu. Acesta, în urma unei salvări miraculoase de la o moarte iminentă, se pare că a rectitorit schitul.

Prima atestare survine la 16 mai 1679, când, printr-un act oficial, popa Nică, "fiul lui Macarie călugărul", donează şi închină Mănăstirii Aninoasa "biserica cu delniţa ei din Slănicul de jos". Dar vine anul 1805, când, din motive obscure, schitul de desfiinţează, iar biserica lui este mutată la poalele ţării, undeva în Vlaşca. Dumnezeu însă a vrut să fie altfel decât neputinţele de moment ale oamenilor. Aşa se face că în 1916, în plina sângerare mondială, un călugăr cu metania la Schitul Ciocanu se retrage în aceste locuri.

Monahul Irinarh Pulpea a stat singur pe acest munte până în 1922 când i se alătură un ieromonah de toată isprava: Isidor Ghimpeteanu, venit din obştea Robaiei. Împreună încep zidirea unei biserici închinate Maicii Domnului, şi toată suflarea creştinească de pe aceste deluri li se alătură, contribuind şi cu 5 ha de teren. În câţiva ani biserica este gata, după ce călugării au cărat cu spinarea materialele de construcţie. Atenţie, deci: fiecare cărămidă are valoare mucenicească, fiind purtată pe spete de călugăr nevoitor, aşa după cum manzul asinei l-a purtat pe Hristos - piatra cea din capul unghiului - la Ierusalim! La 19 octombrie 1930 are loc sfinţirea.

Şi iarăşi, în plin război mondial, în 1944, Schitul Slănic primeşte darul numirii unui stareţ pe cinste: protos. Vitimion Niţoiu. Acesta introduce rânduielile slujbei zilnice, după tipicul mănăstiresc, şi instaurează regulamentul vieţii de obşte. Acest mare călugăr îmbunătăţit şi-a cunoscut dinainte sfârşitul, care a fost în 1990; o cruce îi veghează cuvioasa odihnă, în recunoştinţa întregii lumi.

Pagina Anterioară