Campulung Muscel's own encyclopedia

Atestarea documentară a localității Rucăr

Prima atestare documentară a Rucărului datează de la 20 ianuarie 1368. Într-un privilegiu comercial acordat de domnul muntean Vladislav (Vlaicu – Vodă) negustorilor braşoveni, sunt reînoite drepturile de a face comerţ pe "Drumul Brăilei",amintind şi Vama de la Rucăr.

Rucăr - 1377 iunie 7 - Regele Ludovic I al Ungariei promite saşilor din Brașov, în cursul bătăliei decisive cu oastea munteană condusă de domnitorul Radu I, că, în situaţia în care Ţara Româneascâ va ajunge sub stăpânirea sa, vama de la Rucăr va fi mutată la Bran. O atestare ulterioară: 1418-1420 (DRH, B. ŢR, vol. I, doc. 40). Conform menţiunii lul C. Rădulescu-Codin, inserate in "Muscelul nostru", Satul Rucăr, în 1429, se întindea până la Bran. Rucărul este un spaţiu geografic încărcat de istorie: sediu al unei vexilaţii romane: punct vamal medieval, loc de refugiu temporar pentru Guvernul provizoriu în anul 1848: teatru al unor operaţiuni militare în timpul Primului Război Mondial.

Sit arheologic

Existenţa antenoară a unei comunităţi umane pe teritoriul actual este atestata prin CASTELLUMUL MILITAR [sec. II p. H.) -[A]-, situat în nord-estul aşezani, în punctul Scărişoara, într-o zonă mlăştinoasă; castellumul - aparat de un val de pământ lat la bază de 5/10 m şi înconjurat pe laturi de două şanţuri - aparţinea sistemului defensiv iniţiat de împăratul Traian în zona subcarpatică a Munteniei şi Olteniei, constituind ultimul bastion pe traseul spre Cumidava, prin pasul Bran.

cavaler rucar

Săpăturile arheologice întreprinse, în anul 1904, de Dumitru I. Bajan, s-au soldat, printre altele, cu depistarea ruinelor unui burgus, din perimetrul acestuia, recoltându-se: cărămizi, olane, ţigle, diverse obiecte metalice şi monede, precum şi un fragment de cărămidă ştampilată Coh(ors) II F(lavia) B(essorum) - element probatoriu în atribuirea edificării acestui castel de supraveghere unui detaşament al unității menţionate care, după anexarea Daciei, staţiona la Cincşor, în Făgăraş.

Castellumul a fost incendiat în cursul evenimentelor din anii 117-118, determinate de atacurile sarmaţilor iazigi şi roxolani corelate cu frământările dacilor supuşi. Arhl. dr. Ioana Bogdan-Câtăniciu de la Institutul de arheologie din Cluj-Napoca a efectuat în castellum, cercetăn sotdate cu rezultate semnificative, propunând un proiect ştiinţific de reconstituire a acestuia în spaţiul limitrof, a fost descoperit un tezaur monetar compus din monede emise în sec. XVI, în Prusia şi Potonia. Reconstituirea castellumului ar reprezenta o modalitate excelentă de intensificare a turismului cu caracter istoric în zonă.

Toponime

Rucăr - toponim de provenienţa incerta; cercetători locali consideră că toponimul (atestat în documentele germane, sub formele Ruker, Rukal, Rukendorf) ar proveni din germ. Rucken = "dos, spinare" cu sens toponimic de "satul din spatele munţilor".

Supoziţia este motivată prin întemeierea cetăţii Rucăr de către cavalerii teutoni în perioada anilor 1211-1225. Conform consemnării lui C. Râdulescu-Codin, inserate în "Muscelul nostru", denumirea anterioara a satului "a fost Ruffa Arbor". Fără a constitui un suport lexical pentru motivaţia toponimului, legenda comunei Rucăr atribuie întemeierea aşezării unui căpitan al lui Negru Vodă, Berchea, care s-a distins în luptele cu tătarii.

Sătic - toponim topografic relevând dimensiunile reduse ale unei aşezări rurale; substantiv diminutival din sat + sufixul -ic.




Sursa text: Grigore Constantinescu, Comuna Rucar, Pitesti MMXV



Pagina Anterioară