this is my custom module i can put any HTML here

Munţii Leaota

panorama panorama din Leaota vedere spre Iezer si Piatra Craiului Cetatei - Manastirea Cetatuia Negru Voda vedere spre vf. Leaota vedere din Leaota spre Bucegi vedere spre vf. Priseaca traseu Malaiste - Priseaca (3 ore) Malaiste vedere spre vf. Stramtu vedere spre comuna Stoenesti din Valea Dambovitei prin masivul Leaota prin masivul Leaota prin masivul Leaota prin masivul Leaota prin masivul Leaota prin masivul Leaota prin masivul Leaota din Leaota spre Piatra Craiului din Leaota spre Piatra Craiului Stramtu si Magura vf. Stramtu vedere spre Muntii Leaota (valea Dambovitei) panorama Leaota si Bucegi panorama Muntii Bucegi

Prezentare generală:

Munţii Leaota sunt munţi în lanţul Carpaţi, care fac parte din Carpaţii Meridionali, învecinâdu-se cu Munţii Bucegi şi Munţii Piatra Craiului. Vârful Leaota, din centrul masivului, este cel mai înalt punct cu o altitudine de 2.133 m.

Limite:

Între râurile Prahova şi Dâmboviţa se întinde lanţul muntos al Munţilor Bucegi, format din două grupe: Bucegii propriu-zişi, situaţi la nord-est, între Prahova şi Valea Brăteiului, şi Leaota, situată spre sud-vest, între Valea Brăteiului şi Valea Dâmboviţei. Aria geografică a Masivului Leaota este delimitată la vest de râul Dâmboviţei, care îl separă de Iezer-Păpuşa; la nord se întinde culoarul Rucăr-Bran, cu drumul naţional şi Măgurile Branului, care îl separă de Piatra Craiului.

Brăteiului. Ea are pe stânga culmea sud-vestică a Bucegilor, numită Culmea Strunga, începând cu Tătaru, Deleanu şi Lucăcilă, culmea prezintă un relief cu suprafeţe acoperite de păşuni alpine şi pante domoale, datorite structurii lor din şist cristalin. Brăteiul se varsă în Ialomiţa ceva mai jos. El este străjuit de cetatea de piatră calcaroasă a Muntelui Lespezi, ale cărui culmi joase dinspre sud sunt despărţite de Ialomiţa.

Spre sud, Masivul Leaota păstrează caracteristica generală a Carpaţilor şi face trecerea spre zona subcarpatică prin culmi şi piscuri prelungi şi treptat mai joase.

Acces

Căi de acces:

• calea ferată Titu - Pietroşiţa, linia 104, care se desprinde spre nord din magistrala feroviara Bucureşti - Piteşti - Craiova, linia 101;

• calea ferată Goleşti - Câmpulung, ,linia 105, care se ramifică tot din linia 101;

• DN 71, Târgovişte - Pucioasa - Fieni - Pietroşiţa - Pucheni - Sinaia;

• DN 72 A, Târgovişte - Cetăţeni - Stoeneşti;

• DN 73, Câmpulung - Rucăr - Bran;

• DJ Stoeneşti - Dragoslavele;

• Drumurile forestiere: Podu Dâmboviţei - Fundăţica, pe valea Cheia; Dragoslavele - cabanele forestiere Andolia, pe valea Ghimbavului; Bădeni - cabana silvica Făgeţel - curmătura Tâncavei

Localităţi de acces: Bran, Moeciu de Sus, Fundata, Târgovişte, Fieni, Malu cu Flori, Lăicăi, Câmpulung, Braşov, Sinaia, satul Pucheni, satul Bădeni, satul Valea Cetăţuia, satul Slobozia, comuna Dragoslavele, satul Fundăţica, satul Podu Dâmboviţei, comuna Rucăr, comuna Runcu, satul Coteneşti.

Relieful:

Intens fragmentat, relieful Leaotei se prezintă ca o însumare de plaiuri alpine cu suprafeţe de nivelare aidomă unor poduri suspendate, fără forme îndrăzneţe. Spinările sale sunt largi şi rotunjite, cu povârnişuri moderat înclinate.

Suprafaţa ocupată de culmile Leaotei este mai întinsă decât cea a Bucegilor propriu-zişi, iar altitudinea lor maximă se afla la 2133 m - vârful Leaota şi este situat în centrul masivului şi constituie nodul orohidrografic cel mai important. Are forma unei piramide cu baza triunghiulară şi în jurul ei se disting o serie de culmi care se lasă în trepte din ce în ce mai joase spre regiunile înconjurătoare, corespunzând nivelelor de eroziune de la 1800, 1600, 1400 şi 1200 m. Pentru orientare generală e bine să reţinem cele patru culmi principale dispuse sub forma unui X, având direcţiile sud-vest, sud-est, nord-est şi nord-vest.

Prima se numeşte Marginea Domnească şi din ea pleacă spre nord-vest spinările paralele ale munţilor Tâncava, Obădarul, Ţâbra şi Gruiul, care toate la un loc formează versantul sud-estic al Văii Bădeanca (sau Valea Bădenilor cum îi spun localnicii). Spre sud-est se desfac culmile Leaota, Rătuneiul, Vaca, Frumuşelul şi Românescu. Denumirea de Margine Domnească ar avea, după unii, o semnificaţie strategică, ea marcând limita de securitate pentru domnitor şi curtea sa când se refugiau în faţa primejdiei, în trecutul zbuciumat al poporului nostru. După alţii, aşa-numitul Plai Domnesc — o suprafaţă destul de întinsă în partea de nord a raionului Târgovişte şi la sud de Leaota — ar reprezenta fostele domenii ale curţii domneşti din Târgovişte.

Culmea sud-estică, mai puţin individualizată, este formată din spinările nesfârşite ale Cufuritului, Răteiului, Raciului şi Şutilei. Ea se termină cu dealurile subcarpatice din jurul satelor Pietroşiţa şi Ţâţa.

Iniţial, celelalte două culmi principale ale Masivului Leaota pornesc împreună spre nord, având la est Muntele Mitarca, iar la vest Muntele Vâja. Curând, însă, se desfac sub forma unor arcuri divergente, din care primul ia direcţia nord-est, apoi est (Jugureanu, Secările, Pietrele Albe, Duda Mică, Duda Mare, Bucşa), creând o punte de legătură cu Bucegii în dreptul Strungilor sau, mai exact, prin Strunga Mică a Muntelui Grohotişul; al doilea arc se îndreaptă spre vest, apoi sud-vest şi sud (Cumpărata Mare-Râiosul, Albescu, Geabelea, Cioara, Făgeţelu, Roşu şi Priseaca), limitând la nord-vest Valea Bădeanca până în Dâmboviţa.

Către vest Masivul Leaota coboară în versanţi prăpăstioşi până la nivelul scăzut al Dâmboviţei care dăltuieşte marnele senoniene, accidentând relieful (defileul Cetăţeni cu Valea Bădeanca, Valea lui Coman, Valea Chiliilor, Culmea Schitului ş.a.). În partea de nord-vest a masivului, roca îşi trădează schimbarea de structură prin apariţia calcarului tithonic din perioada Jurasicului în singulara Piatră a Dragoslavelor (1437 m) şi în cheile din jurul Muntelui Ghimbavul, sau de la poalele de vest ale Muntelui Sântilie (văile Crov şi Rudăriţa). Calcarul se continuă în Piatra Craiului şi în munţii vecini, Mateiaş, Posada, Juga, aparţinând Masivului Iezer-Păpuşa.

Coridorul Rucăr-Bran îşi face simţită prezenţa sa apropiată prin varietate litologică şi cele mai complexe forme de carst. Versantul nordic al piramidei care formează Vârful Leaota păstrează urmele unui circ glaciar, fenomen geologic de dată mai recentă aparţinând Cuaternarului.

Edificiul muntos al Leaotei, cu aspect insular şi dispoziţie radiară, este brăzdat de jur împrejur de o bogată reţea hidrografică variabilă în funcţie de relief şi substratul litologic.

Izvoarele şi pâraiele Negrită, Marginea Domnească, Frumuşelul şi Vaca au o dispoziţie generală sudică; ele participă la formarea bazinului Ialomicioarei apusene sau Runcu ce se varsă în Ialomiţa la Fieni. Pârâul Ţâţa are formă liniară orientată către sud-est, la fel ca Raciul şi Brăteiul care se varsă toate direct în Ialomiţa, primul în comuna Ţâţa, iar celelalte două lângă hidrocentralele Moroieni şi Dobreşti.

Muntele Raţei adăposteşte sistemul de captare a apei potabile pentru oraşul Târgovişte. Brăteiul colectează apele din culmea nord-estică a Leaotei şi din culmea sud-vestică a Bucegilor. Pâraiele Brăteiului sunt dispuse în palmetă şi poartă numele culmilor din care izvorăsc. În general văile afluente din Munţii Leaota sunt lipsite de rupturi de pantă accentuate.

Pe de o parte, versantul nordic în jumătatea estică îşi trimite apele în Turcul, ce aparţine de bazinul Oltului; pe de altă parte, văile Fundăţica, Rudăriţa şi Crov din jumătatea vestică merg spre Cheia, care limitează masivul în această parte şi care se varsă în Dâmboviţa în dreptul Cheilor Mari.

Pârîul Ghimbavului, în palmetă şi cu vale axială, adună toate apele din zona nord-vestică şi le trimite prin chei strâmte în Dâmboviţa. La vest, pâraiele care izvorăsc din porţiunea cuprinsă între culmile principale nord-vestică şi sud-estică sunt culese de către Bădeanca şi se varsă în Dâmboviţa la Bădeni; de asemenea, puţin mai la sud, pâraiele din Valea lui Coman şi cele din Valea Chiliilor curg direct în Dâmboviţa.

Geologia:

Munţii Leaota fac parte din zona cristalino-mezozoica a Carpaţilor, fiind alcătuiţi în cea mai mare parte dintr-un puternic masiv cristalin acoperit pe flancuri, îndeosebi spre sud-vest, de o cuvertură de roci sedimentare mezozoice-calcare, conglomerate, gresii, brecii.

Solurile sunt reprezentate prin argiluvisoluri, care apar în munţi cu altitudini mici, solurile brune şi brun acide, îin climatul răcoros şi umed, solurile podzolice sub pădurile de fag şi conifere şi solurile brune acide în zona alpina.

Cele mai vechi formaţiuni geologice sunt reprezentate de sisturile cloritoase şi sericitoase ale cristalinului de Leaota, din care sunt formate culmile munţilor Deleanu, Plaiul Mircii şi, partial, Tataru. Aceleaşi formaţiuni mai apar în Valea Ialomiţei, între cheile Tătarului şi Plaiul Mircii, între cheile Zanoagei şi Scropoasa, pe valea Horoabei şi în Zamora.

Peste acest fundament, în Vest şi în Sud, şi peste formaţiunile flişului cretacic reprezentat de stratele de Comarnic şi de Sinaia în est, stau, transgresiv, depozitele sedimentare mezozoice, dispuse într-un sinclinal larg, orientat nord-sud.

Calcarele jurasice apar la zi pe valea Ialomiţei, în cheile Zanoagei şi în ale Peşterii, ca şi în culmea Strunga. Ele formează relieful din Strungile Mari, Grohotişul, Tătarul, Zanoaga, Lespezi şi de la poala muntelui Bătrâna. Roca calcaroasă a fost scoasă la zi, prin eroziune, de sub conglomeratele Bucegi, şi pe versanţii munţilor Ciubotea, Gaura, Guţanu, precum şi pe versantul prahovean, în văile Zgarbura şi Peleş. Insular, sub formă de blocuri mari, izolate, aceste calcare sunt prinse în masa conglomeratelor de Bucegi.

Largul sinclinal al Bucegilor, cu înclinare generala spre sud, este alcătuit, însă, dintr-un pachet gros de peste 1000m de conglomerate de vârstă cretacică.

Clima:

Prezintă caracteristicile obişnuite ale regiunilor alpine. Datele culese de la staţiunile meteorologice de lângă Leaota, din Târgovişte (281,90 m) şi Vârful Omul (2507 m) arată o diferenţă mare între izotermele anuale sau lunare ale regiunilor de culme şi cele joase. Numărul zilelor pe an cu temperatura sub 0 la Vârful Omul este de 220, pe când la Târgovişte numai 65.

Suma precipitaţiilor anuale este de 1112,6 mm la Vârful Omul şi 738,1 mm la Târgovişte. Datele eoliene arată că vânturile dominante sunt cele care bat de la vest-nord-vest cu o frecvenţă de 33,5 şi tărie de 2,3 m/s mai ales toamna şi iarna. Notăm totuşi intensitatea ciclonică din august 1949 şi toamna anului 1960, când s-au produs pagube mari zonelor împădurite din Valea Brăteiului.

Hidrografie:

Reţeaua hidrogarfică a munţilor Leaota are un caracter radial-divergent, râurile avându-şi obârşiile sub culmea centrală Bucşa - Santilia - Marginea Domnească, fiind apoi colectate de trei sisteme fluviatile importante: Olt, Ialomiţa şi Dâmboviţa.

Râul Olt primeşte, prin intermediul pârâului Turculeţului şi apoi Bârsei, numai pâraiele Bangaleaşa, Moieciul Cald şi Rece, ale căror izvoare se găsesc pe latura nordică a culmii Santilia-Piatra Albă - Dudele - Bucşa.

Râul Dâmboviţa, între Podu Dâmboviţei şi Cetăţeni, pe o distanţă de circa 26 km, primeşte pe partea stângă toate pâraiele care işi au obârşia pe versanţii vestici şi sud-vestici ai munţilor Leaota: Cheia şi Ghimbav, care străbat frumoasele chei sculptate în calcare jurasice, Valea Caselor, Valea Bădenilor (Bădeanca), Valea lui Coman şi Valea Chiliilor, insoţite şi ele de mici defileuri tăiate în gresii şi conglomerate cretacice.

Râul Ialomiţa colectează toate cursurile de apă din partea estică şi sud-estică a munţilor Leaota: Bratei, Ratei, ambele cu câte un mic sector de chei, Raciu şi Ialomicioara.

Toate aceste văi sunt urmate de drumuri forestiere, care pătrund adânc în inima muntelui şi din care se desprind lateral poteci marcate sau nemarcate ce ajung pe plaiurile înalte ale Leaotei.

Flora:

Datorită modificării condiţiilor climatice, o dată cu înalţimea se înregistrează o evidentă etajare a vegetaţiei.

Este constituită prin etajul pădurilor mixte (600—1500 m) în care predomină formaţii de făgete şi molidete; din subzona brădeţelor pure se trece direct în zona păşunilor înalte, deoarece subarbores-centele obişnuite etajului alpin inferior sunt rare şi slab reprezentate. În schimb tufărişurile pitice sunt foarte răspândite, ocupând versanţi întregi, mai ales cele cu expoziţie nordică.

Smirdarul sau rododendronul înfloreşte în iunie, formând covoare imense de culoare roz-purpuriu.

Cea mai mare extindere o au pădurile de fag, care urcă până la 1150 - 1200 m, urmează un subetaj de tranziţie, fag cu conifere, până la 1400 m, după care, cu un areal mai restrâns, se dezvoltă pădurile de conifere în care predomina bradul. În poienile şi luminişurile pădurii întâlnim o mare varietate de plante, ale căror flori viu colorate ne încântă privirea.

La altitudini mai mari de 1700 - 1750 m, în golurile de munte, apar tufărişurile subalpine şi pajiştile alpine cu rododendron, afin, merişor, ienupar şi azalee pitică, dar mai ales cu numeroase flori multicolore.

Fauna:

Este constituită din diverse specii de animale căprioare, cerbi, urşi, jderi, cocoşi-de-munte; ca vânat secundar, de trecere, putem întâlni lupi, vulpi, vidre, mistreţi, iepuri, râşi şi sitari.

Păsările, aflate într-o veşnică agitaţie, sunt însoţitoarele permanente ale drumeţului: ierunca, cocoşul de munte, fâsa de pădure, gaiţa, mierla, alunarul - în păduri, brumariaţa de stâncă, fâsa de munte, mierla gulerată, codraşul de munte şi corbul - în golurile alpine şi subalpine.

În apele repezi şi oxigenate ale Dâmboviţei şi Ialomiţei, precum şi în pâraile Bratei, Ialomicioara, Bădeanca, Ghimbav, Rudariţa, pescarii amatori işi pot încerca îndemânarea şi răbdarea, aici se pot pescui păstrăv indigen şi curcubeu, mreană, clean şi zvârloagă.

Pagina Anterioară

TOP