Campulung Muscel's own encyclopedia

Biserica Sf. Gheorghe

(Olari) (Olari) (Olari) (Olari) (Olari) (Olari) - Fresca (Olari) - Fresca (Olari) - Fresca (Olari) - Fresca (Olari) - Fresca (Olari) (Olari)

Monument istoric.

Biserica ce poartă numele hramului său este situată în sud-vestul municipiului, pe o terasă medie din partea dreaptă a Râului Târgului, într-un punct ce oferă privelişti încântătoare spre depresiunea subcarpatică, dealul Măţău, muntele Mateiaş, etc. Neavând nici o pisanie, nu se cunoaşte anul zidirii, dar se consideră ca fiind anterioară secolului al XVII-lea. În 1940, preotul Dimitrie comunica protoieriei că deasupra grinzii cea din afară se află scris că această bolniţă a fost zugravită de Şerban Diacon leat 7281 (1772) septembrie 1, iar în altar este consemnat că tâmpla de zid a făcut-o Iorga judeţ şi a zugrăvit-o la 7235 (1727), iar altarul a fost zugrăvit şi înfrumuseţat de „Despina a dumnealui Şerban... leat 7225 (1727)”.

În formă de navă cu o singură turlă, biserica este zidită din piatră brută şi rostuită, având soclul din cărămidă presată, cu profil gotic. Edificiul se compune din două părti: prima, formată din altar şi pronaos, care este mai veche, si a doua, din pronaos, deasupra căruia se află clopotniţa de zid, adăugată mai tarziu.

Altarul semicircular în interior şi poligonal la exterior, cu bolta curbată în aşa fel încât spre tâmplă capătă formă semicilindrică, are pe axa bisericii o fereastră foarte îngustă, cu deschidere extrem de largă spre interior, şi o alta la proscomidie, asemănătoare. Catapeteasma de zid separă în totalitate altarul de naos şi a fost făcută în 1726 de Iorga judeţ, „care au şi zugrăvit”.

Pronaosul, adăugat ulterior, are bolta sferică sprijinită pe patru arce fixate pe stâlpi masivi şi este luminat de câte o fereastră situată pe fiecare dintre laturile exterioare. Spre nord o absidiolă pentagonală adăposteşte scara de acces la turnul-clopotniţă. Clopotniţa este realizată dupa modelul celei de la Mănăstirea Negru Voda, dar de dimensiuni mai modeste. Ancadramentele uşii de la intrarea din pronaos în naos reprezintă un frumos şi unic exemplu de artă gotică din Ţara Românească, remarcându-se printr-o valoare artistică deosebită. De altfel, şi ancadramentele ferestrei răsăritene din altar au aceiaşi valoare, fiind decorate cu colonete şi ciubuce, specifice aceluiaşi stil gotic.

Pictura din altar a fost realizată, aşa cum s-a arătat, în 1717, iar bolta pronaosului în 1772 de diaconul Şerban (cum ne vorbeşte pisania de la intrare). Întreaga pictură este în stil bizantin, dar cu o particularitate: zugrăvirea exterioară a peretelui dinspre nord (martirajul unui călugăr, icoana Maicii Domnului în Imnul de Slavă, Sfânta Paraschiva, Sfânta Treime, etc.). Totodată, pe frontispiciu este pictată toată istoria legată de viaţa Sfântului Gheorghe, patronul bisericii. În pronaos şi altar se păstrează fresce realizate în secolul al XVII-lea şi din 1804; nu se cunosc pictorii.

În 1932, Comisiunea Monumentelor Istorice a executat lucrări de restaurare (s-a dat jos tencuiala de pe pereţii exteriori ai naosului şi altarului până la veche zidărie, la care s-au înlocuit anumite pietre şi cărămizi la soclu; în interior s-a spălat şi consolidat pictura de către pictorul Iordache).

În catagrafia din 1810, aici sunt amintiţi: popa Iosif sin popa Constantin şi popa Savu sin popa Gherman. Apoi urmează: preotul Gheorghe sau Iorga sin popa Iosif, Petre Hanu, Ion Iorgulescu, Victor Neculescu, Moise Păcescu, Nicolae Chirca, Emilian Stănescu, Mircea Dragomir şi Vasile Ciobotea (din 1989). Acesta din urmă a făcut o serie de reparaţii (consolidarea bolţilor şi temeliei, refacerea acoperişului şi a faţadelor).

Patrimoniul bisericii cuprinde 18 carţi din secolul al XIX-lea, dintre care 14 de la 1804-1805.

Pagina Anterioară