Campulung Muscel's own encyclopedia

Biserica Sfântul Ilie

Sfantul Ilie Sfantul Ilie Sfantul Ilie Sfantul Ilie Sfantul Ilie Cruce (1626) Mormant (1626) Mormant (1626)

Monument istoric.

Situată în partea central-vestică a oraşului, pe o terasă medie din partea dreaptă a Râului Târgului, este una dintre cele mai vechi biserici ale Câmpulunglui. Cercetarile făcute de Flaminiu Mârţu au scos la iveală date care atestă existenţa unei biserici de lemn datând de la sfârşitul secolului al XV-lea (1480). Pe locul acesteia, la 1626, s-a construit actuala biserică, în timpul domniei lui Alexandru Coconul (1623-1627), fiul lui Radu Mihnea, de catre jupan Ghinea Mustachii, cu sprijinul preotului Ene. Piatra pe care era pisania a dispărut în secolul al XIX-lea (probabil a fost folosită alături de alte lespezi la pardosirea bisericii). Din fericire, pisania se află transcrisă într-un document din vremea lui Kiseleff, care se păstrează la arhivele statului. Ea ne informează că biserica a fost ctitorită în numele Sfintei Treimi, iar fiindcă aici se ţine bâlciul de Sfântul Ilie, este cunoscută sub numele de "Biserica Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul". Bâlciul fusese transferat de sub muntele Sfântul Ilie din Culuarul Rucăr-Bran (de lângă Fundata) şi s-a ţiunut aici până în 1647, când Matei Basarab il mută lângă Mănăstirea Negu Voda. Din vreme voievodului Mihai Suţu (1783-1786), până în 1821, într-o casă, proprietate a bisericii, a funcţionat Şcoala Domnească.

În formă de cruce, biserica are două turle. Altarul, semicircular în interior şi poligonal la exterior, prezintă o curbură a boltii, aşa încât devine semicilindric spre catapeteasmă. Pe axa bisericii se află o fereastră mare, iar o alta mică la proscomidie şi o uşa spre sud. Catapeteasma de zid are trei registre cu icoane, o cruce la mijloc flancată de doi balauri, iar uşile împărăteşti şi diaconeşti datează din 12 aprilie 1859, după cum reiese dintr-o însemnare de pe mineul lunii octombrie, fila 4, sus.

Naosul, lărgit prin cele două abside laterale, semicirculare, fiecare cu câte o fereastră mare, are turla deschisă, cilindrică în interior şi octagonală la exterior, cu opt ferestre dreptunghiulare, înalte şi înguste. Între naos şi pronaos se află o arcadă semicirculară sprijinită pe stâlpi laterali.

Pronaosul, cu bolta semicilindrică, longitudinală, are o fereastră pe latura nordică şi două uşi pe cea sudică.

Pridvorul este delimitat de pronaos printr-o arcadă asemanăntoare cu cea dintre aceasta şi naos. Adăugat ulterior, pridvorul are bolta sferică de mici dimensiuni şi prezintă spre sud două ferăstuici, iar spre nord o uşa ce da spre acces la turnul clopotniţă, adăpostită de o absidiolă. Pe latura vestică se află uşile de intrare în biserică, iar spre nord o inscripţie indică existenţa unui mormânt de la 1866.

În partea sudică a pronaosului se găseşte tinda, adăugată ulterior, de formă pătrată, cu bolta sferică, luminată de trei ferestre – două spre apus şi una spre răsărit. O pisanie aminteşte de reparaţia din 1891, când biserica a fost pictată din nou de Belizarie Paraschivescu din Domneşti, iar o alta de reparaţiile din 1929-1930 (preotul Bucur Strafalogea), 1969-1971 şi 1982-1983.

La exterior se remarcă cele două contraforturi situate pe latura din spre altar a celor două abside laterale, precum şi decoraţiile turlei pantocratorului din cadrul firidelor – ornamentate cu butoni ceramici zmălţuiţi de diferite culori, respectiv trei rânduri de cărămizi în "dinţi de fierăstrău". Această turlă are baza mai largă, de formă pătrată, iar sub streaşina ei se află alte două rânduri de astfel de cărămizi. Un brâu încinge pe la mijloc altarul şi naosul, flancat de două rânduri de cărămizi în "dinţi de fierăstrău", iar sub streaşina altarului, naosului, pronaosului şi tindei, câte două sau chiar trei rânduri de astfel de cărămizi. De asemenea, în cadrul unor mai mici panouri, se află alţi bumbi ceramici de felul celor de la turlă. Turla clopolniţă este pătrată, având pe fiecare latură cate o fereastră.

Pictura prezinta trei straturi suprapuse. Prima pictură (tempera) nu poate fi vazută; pe ea s-a aşezat un strat de tencuială, peste care s-a pictat din nou in 1790. Actuala pictură (a treilea strat) este făcută de Belizarie Paraschivescu in 1890 (sfinţii - în ulei, iar restul în apa de var), în stil neobizantin.

Patrimoniul bisericii deţine carţi vechi, printre care: un Apostol tiparit în 1683 în vremea lui Şerban Cantacuzino, Viaţa şi petrecerea sfinţilor a lui Dosoftei (de la p. 237 are 10 file scrise cu mâna de către Gheorghe din Berevoieşti la 1772, la p. 142, preotul Nicolae face însemnare în care precizează ca Gh. Duca Vodă a ridicat crucea din Târg "Crucea Jurământului", iar o a doua a ridicat jupan Gh. Rucăreanu la leat 1791 noiembrie 7), Evanghelia tiparită la Snagov în 1697 de Antim Ivireanu, Eftologhian de la 1768, etc. La acestea se mai adaugă alte 25 de carţi din secolul al XVIII-lea (începand cu 1811). De asemenea, bogata zestre a bisericii este completată cu 30 de icoane vechi şi un pomelnic de la 1758. Două dintre ele cercetate de Virgil Drăghiceanu, sunt de la jumătatea secolului al XVIII-lea, una de la 1795, semnată zugrav diacon Radu; altele de la 1827-1842 – zugrav Ghermano ieromonahul, 1855, 1872, 1874 (Sfântul Ilie zugrăvit de Petre Cazan).

Dintre slujitorii acestui locaş, amintim pe: popa Nicolae sin popa Grigore (preoţit în 1787), popa Ştefan sin popa Nicolae, popa Gheorghe (toţi însemnaţi în catagrafia din 1810). La 1841 slujeau preoţii Ion şi Dimitrie; la 1850, preotul Dumitru Roşanu, fost protopop. În catagrafia din 1864, apare preotul Ion Popa Vasile, iar după 1881, aici a păstorit preotul Petre Hănulescu de la Biserica Domnească; au urmat: Petre Chirculescu (cel care a făcut reparaţii în 1890), preotul Bucur Strafalogea (1922-1966), Ion Dobrescu (1966-1993), îmormantat în curtea bisericii, şi, din 1993, preotul Gh. Scarlat.

Pagina Anterioară