Campulung Muscel's own encyclopedia

Biserica Sfântul Nicolae - Nicuţ

(exterior) (exterior) (exterior) (interior) Casa Parohiala Casa Parohiala Izvorul Tamaduirii Izvorul Tamaduirii

Hramul: "Sfântul Nicolae". Monument istoric.

Aflată în partea vestică a oraşului, sub dealul Grui, înainte de 1854 se chema biserica Sfântul Nicolae de sus, numele actual trăgându-i-se de la Constantin Popescu-Nicuţ, care a restaurat-o în acel an.

Biserica a fost fondată în 1708 de către logofătul Mareş (fiind construită din piatră şi cărămidă). În 1710, acestă a decedat, lăsând-o neterminată. A fost terminată de Constantin Brâncoveanu (1688-1714) şi zugrăvită abia în 1750 de preotul Gheorghe şi soţia sa, Constantina, împreună cu fiul lor, logofătul Pană. Inscripţia iniţială a bisericii nu se păstrează. Actuala inscripţie datează de la restaurarea din 1854 şi ea ne informează, printre altele, că a primit de la Constantin Popescu moşia Furnicoşi şi livada Hodor, iar de la Anastase Spiru şi soţia sa, Joiţa, o alta moşie de la Bughea.

În formă de navă, biserica are doua turle. Turnul clopotniţă este facut o dată cu biserica, iar turla pantocrator a fost adăugată în 1894.

Altarul, decroşat, semicircular în interior şi pentagonal la exterior, cu tavanul boltuit, are o fereastră mare pe axa bisericii şi una mică la proscomidie şi, respectiv, o uşa spre sud (facută în 1894). Catapeteasma de zid, cu doua registre cu icoane, separate de brâie orizontale, prezintă între icoane colonete aranjate cu mici socluri si capiteluri. Spaţiile situate între cele trei uşi sunt simple, cu arcade semicirculare la partea superioară.

Naosul, dreptunghiular, are cate două ferestre pe laturile exterioare, iar turla deschisa este înalta şi largă, având forma octagonala şi opt ferestre către partea de sus. Cele doua arcade dinspre altar şi pronaos, pe care se sprijină turla sunt mai late decât cele dinspre laterale. Între naos si pronaos, spaţiul este marcat de o arcadă în semicerc, ce se sprijină pe stalpi dreptunghiulari, puţin reliefaţi.

Pronaosul, pătrat, cu bolta sferică, are câte o fereastră pe laturile exterioare, iar cafasul de lemn este adăugat de curand. Pe peretele vestic, tabloul votiv ne înfaţisează ctitorii, zugraviţi la 1750: în dreapta intrării preotului Gheorghe şi logofătul Pană, iar în stânga, Constantin Pop-Nicuţ şi soţia sa, Anastasia.

Pridvorul, dreptunghiular, cu tavanul drept din scânduri de brad, este luminat de patru ferestre (câte una pe laturile sudică şi nordică şi două pe cea vestică); el a fost adăugat în 1936.

Actuala pictură a fost realizată în 1922 de Gh. Belizarie, în stil bizantin. Sub acesta se află un strat de pictură în care predomină culoarea albastră.

La exterior, biserica este închisă pe la jumătate cu un brâu simplu, iar pe latura nordică, în dreptul pridvorului, se afla o absidiolă pentagonală, care adăposteşte scara de acces la turnul-clopotniţă. Aceasta are forma pătrată la bază şi octagonală în rest, fiind prevazută cu opt ferestre dreptunghiulare înalte.

În catagrafia de la 1810, la această biserică apar: popa Ion sin popa Nicolae, preotul Muşat sin Dragomir si popa Pană sin Dragomir. În catagrafia din 1851 sunt amintiţi preoţii Nicolae Diaconescu şi Iacov, iar în cea din 1857, preotul Pantelimon Gh. sau Georgescu – cel care a adăugat turla pantocrator. Urmează: preotul Pană şi ieromonarhul Gheţu (venit de la Mănăstirea Predeal), apoi preoţii Nicolae Proca (1910-1929), Ion Grigorescu (care a facut tinda şi a cumpărat un clopot), Alexandru Bucur şi Gh. Dascălu. Acum slujesc preoţii Dorel Stoica şi ginerele său, Radu Tascovici.

Patrimoniul bisericii se remarcă prin 29 de carţi din secolul al XIX-lea. În curtea bisericii, spre vest, se afla o frumoasa casa parorhială.

Pagina Anterioară