Campulung Muscel's own encyclopedia

Biserica Fundeni

Fundeni Fundeni Fundeni (Fresca) (Fresca) (Fresca) (Fresca) (Fresca) (Interior) (Interior) (Gradina)

Biserica Adormirea Maicii Domnului din Fundeni, în partea de sud a oraşului Câmpulung Muscel, este o biserică ortodoxă aflată pe strada Muzeul Fundeni, nr. 17. Biserica are drept hramuri secundare şi sfinţi ocrotitori pe Sfântul Nicolae şi pe Sfinţii Împaraţi Constantin şi Elena. Acestea din urmă au fost date bisericii de ctitorii ce au reparat biserica cea veche.

Nu se ştie când şi de cine a fost ctitorit acest aşezământ, fiindcă nu i s-a păstrat pisania. În orice caz, spre deosebire de Biserica Şubeşti, care a fost o biserică de breaslă, Fundenii pare să fi fost iniţial o biserică de familie. De altfel, vecinii mai vârstnici îşi aduc aminte de neamul Fundeanu, o veche familie boierească, pe moşia căreia e posibil să se fi ridicat biserica. În lipsa izvoarelor istorice, misterele învăluie începuturile modestei biserici din partea de sud a oraşului. Singurele indicii se mai află sub pardoseala din interior, unde sunt mormintele familiei ctitorilor. Probabil că cercetarea lor ar fi adus date suplimentare despre biserică şi despre vechea mahala, dar nimeni nu a stăruit niciodată pentru ca să li se desfacă peceţile. Există, însă, o placă de mormânt, din timpul lui Alexandru voievod (leat 7084, adică anul 1576), ceea ce conduce la ipoteza că, la mijlocul secolului al XVI-lea, această biserică era funcţională. În "Monografia Câmpulungului", preotul Ioan Răuţescu aduce şi un alt argument în favoarea acestei date, respectiv amestecul de cărămidă aşezată orizontal şi vertical şi piatră de râu folosit la ridicarea zidurilor bisericii.

E o tehnică de construcţie al cărui aspect îi conferă specificitate locală Bisericii Fundeni, tot aşa după cum specifică îi este şi lipsa turlelor. Alţi specialişti cred că ea e şi mai veche, fiind zidită prima dată la sfârşitul secolului al XV-lea. În orice caz, anul ctitoririi rămâne o enigmă, însă nici apoi izvoarele istorice nu sunt prea bogate în ceea ce priveşte acest lăcaş creştin. Ferestrele altarului, care sunt săpate în piatră, mai conţin încă resturile a două inscripţii în slavonă, una din 1662 şi cealaltă din 1558, în care sunt pomeniţi doi robi ai lui Dumnezeu: Ion Neacşa şi Deadiu. În anul 1778, armata otomană îi provoacă bisericii mari stricăciuni dar, după plecarea acesteia, a fost "meremetisită" de stolnicul Nicolae Colfescu şi de biv judeţul Gheorghe Buzoianu.

Tot în secolul al XVIII-lea, Fundenii au fost sub administrarea mânăstirii Negru Vodă, pentru ca apoi, să redevină biserică de obşte. În anul 1810, Muntenia fiind sub ocupaţie rusească, la ordinul armatei ţariste se întocmeşte o catagrafie (recensământ). De aici, s-a aflat că atunci slujea la Biserica Fundeni preotul Teodosie, de 40 de ani, "bun, învăţat, cântăreţ, neglobit, fără patima beţiei". De această biserică ţineau 28 de case, cu 92 de suflete în total, dintre care 47 de parte bărbătească şi 45 de parte femeiască. Treizeci de ani mai târziu, la porunca Mitropolitului Neofit, se întocmeşte un alt recensământ, iar preotul Ion Duhovnicu, parohul de la Biserica Fundeni, raportează existenţa în parohie a 35 de familii (acelaşi recensământ notează Şubeştii cu 80 de familii). Împărţirea acestora în trei categorii, în funcţie de venituri, ne dezvăluie şi structura socială a acestei părţi a oraşului, care cuprindea 11 nume de familie incluse în categoria "cu stare mai bunicică", 17 "fără stare" şi 7 văduve.

Avem de-a face, aşadar, cu enoriaşi nu doar puţini, ci şi săraci. De aceea, nu e de mirare faptul că, aşa după cum rezultă din vechi documente păstrate în arhive, preoţi ai bisericii au cerut protoieriei să îi scutească de plata unor obligaţii, cum ar fi acelea pentru gazete bisericeşti sau pentru cercetarea bisericii. În anul 1856, biserica a fost reparată la exterior, dar acoperişul său a rămas degradat. Aşa se face că, la sfârşitul secolului XIX, acest lăcaş s-a deteriorat atât de mult, încât a fost închis şi trecut sub administrarea Bisericii Şubeşti. Însăşi Protoieria Câmpulung solicită Mitropoliei, în 1904, demolarea Bisericii Fundeni, raportându-se că "n-are nici o inscripţie, nu se ştie cine au fost fondatorii şi n-are importanţă istorică". Voinţa lui Dumnezeu a fost alta fiindcă, spre deosebire de bisericile Sf. Vineri, Bradu sau Valea, Fundenii nu doar că nu s-a dărâmat, dar avea să fie consolidată în 1930, prin grija Comisiunii Monumentelor Istorice.

Mai mult, aici s-a organizat şi un muzeu propriu care conţinea veşminte preoţeşti vechi, cărţi liturgice, monezi, pietre inscripţionate, etc. În anii regimului comunist, în biserică nu s-au mai oficiat servicii religioase. Piesele expuse au fost transferate la muzeele din Câmpulung şi Bucureşti, iar clădirea a fost inclusă oficial în circuitul turistic, însă a fost deschisă doar în momente speciale. În schimb, s-au continuat lucrările de întreţinere, iar în 1995, Fundeni a redevenit biserică de mir!

Dărâmată şi rezidită de două ori, fără enoriaşi suficienţi, închisă în mai multe rânduri, desconsiderată şi propusă chiar la demolare, Biserica Fundeni a rezistat timpurilor, reaprinzându-şi miraculos flacăra candelelor. E o tulburătoare minune, e o voinţă divină care ne îndeamnă să ne aplecăm mai mult asupra tainelor acestei biserici…

Pagina Anterioară