Istoria localitaţii Mioarele:
Măţău
Prima mărturie scrisă cu privire la existenţa satului Măţău este o scrisoare în limba slavonă de la Mircea Ciobanu, domnul Ţării Româneşti, din 14 noiembrie (1558—1559), adresată judelui "Hanăş Begner" (Hans Benkner) şi celor 12 pârgari din oraşul Braşov, prin care intervine pentru un Dumitru din Măţău.
Stroiasca
Cumpărările de moşii de către locuitorii din Măţău, îndeosebi de către cei din Măţăul de Jos, s-au îndreptat şi extins, cu precădere, în funia Stroiasca, situată în partea de miazăzi a vechiului hotar al Măţăului de Jos, care, în vechime aparţinuse moşnenilor suslănişteni.
Suslăneşti
Documentele referitoare la vechimea satului, atâtea câte s-au putut găsi, datează din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Când am vorbit despre satul Măţău am arătat că el este "roit" din Suslăneşti şi că fenomenul avusese loc mult înainte de domnia lui Vlad Ţepeş.
Coceneşti
Prima menţiune documentară despre existenţa acestui sat este o mărturie din anul 1600 (7108), dată de Radu Roşu din Suslăneşti şi alţii cum că un Lepădat a dat nepoatei sale Stanca şi lui Danciu printre alte livezi şi locuri, atât în hotarul Măţăului celui vechi, cât şi în Suslăneşti, "şi trei locuri în Dăneşti", vechiul nume al acestui sat.
Chilii
Pe cât este de bogată informarea istorică pentru Măţău, Suslăneşti şi Coceneşti, pe atât este de săracă pentru Chilii. El apare pentru prima dată în documente într-un zapis din aprilie 1708 (7216) înfăţişat de Tănase din Jugur pentru moşia Bucium şi Chilia.
Obştea moşnenilor măţăuani
Din cele mai vechi timpuri, locuitorii satelor Măţău, Suslăneşti şi Coceneşti au stăpânit pământurile în devălmăşie, la început totală, iar ulterior redusă la izlaz şi pădure. În compoziţia ei, obştea forma o unitate morală, o unitate de sânge pe un teren determinat, unde fiecare co-părtaş avea o parte corespunzătoare cu descendenţa lui.