Campulung Muscel's own encyclopedia

Câmpulung - prima capitală a Ţării Româneşti

Pentru dovedirea existenţei unei capitale trebuie îndeplinite unele condiţii şi anume: o formaţiune teritorială - politică prestatală, un stat care se bucură de autonomie, organizarea unei naţiuni pe un teritoriu delimitat având atribute de suveranitate sau / şi de independenţă.

Istoricii şi-au pus de-a lungul timpului întrebarea "unde a fost capitala formaţiunii din stânga Oltului condusă de succesorii lui Seneslau şi Tihomir?" Unii au spus, pe drept cuvânt, Argeş, datorită menţiunii documentare: "sub castro Argyas", în "Diploma" din 17 X 1336 (document, de altfel, destul de contestat), dar mai ales descoperiri sub pavimentul Bisericii Domneşti, cu ocazia cercetărilor arheologice efectuate de V. Drăghiceanu, a unei monede emise între anii 1272 - 1290 de Vladislau Cumanul şi interceptarea unui nivel arheologic din a doua jumătate a secolului al XIII lea peste care se suprapune Casa Domnească de la sud - determină părerea existenţei aici a unei capitale.

Istoricul Nicolae lorga afirmă că "voievodul de dincolo de apă" avea cetatea Argeşului aşezată în mijlocul muscelelor împădurite, pe o culme rotundă, unde se descoperă o bună parte din ţinutul înconjurător lângă apă, destul de mare care poartă acelaşi nume. Tot el susţine că "stăpâni erau la nord străinii din Câmpulung, cari aveau o mănăstire catolică numită de ai noştri Cloaşter (germ. Kloster) [...] până ceva mai târziu, Câmpulungul a fost, prin urmare, un oraş liber, fară legături cu domnia"!.

Aşezat pe ambele maluri ale Râului Târgului, Câmpulung - Muscel este ce mai vechi oraş medieval românesc dintre Carpaţi şi Dunăre atestat documentar în anul 6723 (1215).

Printre primele semnalări documentare care II atestau pe Basarab, fie în 1317, ca participant la luptele din Mehadia dintre unii feudali şi regele maghiar, fie mai târziu, în 1324: "Basarab waiavodam nostrum transalpinum", deci simplu voievod.

În Grafitul de la Argeş care consemnează moartea lui Basarab (1352) la Câmpulung şi apoi în lespedea funerară a urmaşului său Nicolae Alexandru (în 1352) argumentează că este fiul lui "velicago Basarab Voevod", Nicolae Alexandru fiind numit "velichi i samodrajavni gospodar" - ultimul cuvânt în formă monogramatică, adică: "mare şi de sine domn stăpânitor".

În opera sus citată Flaminiu Mârtzu susţine că "în condiţiile geografice ale aşezării Câmpulungului, prin vecinătatea apropiată a acestuia cu străvechea arteră de circulaţie, pentru mărfuri, călători, armate, existentă de-a lungul râului Dâmboviţa şi prin trecătoarea Branului - făcând legătura cu Transilvania încă din perioada dacică, cum s-a confirmat prin descoperirea marelui emporium de la Cetăţeni".

În această aşezare a fost reluată o activă viaţă economică în perioada medievală începând cu primele decenii ale secolului al XIV-lea şi au influenţat direct o anume dezvoltare a Câmpulungului în pragul secolelor XIII-XIV. În 1368 aici a fost locul unde s-a încheiat primul tratat economic cunoscut în istoria comerţului românesc şi prima vamă externă. Acest oraş avea o aşezare avantajoasă a producţiei, prin posibilităţile de vehiculare economică deosebită, între cele două versante ale Carpaţilor datorită străvechii trecători a Branului din apropiere. Este astăzi unanim admisă părerea despre venirea aici, în a doua jumătate a secolului XIII, a numeroşi meşteşugari din Transilvania, care găseau la Câmpulung o regiune bogată în care îşi desfăceau mai uşor, în convieţuire cu masa românească a localnicilor existenţi, produsele lor, de bună calitate confecţionate după modelul apusean.

Majoritatea istoricilor sunt de acord că la mijlocul secolului al XIV lea curtea domnească se afla la Câmpulung, deoarece este menţionat Basarab cel Mare (tl351), iar în 1364 înmormântat Nicolae Alexandru - Voievod. Curtea veche de la Câmpulung trebuie să se fi aflat în preajma Mănăstirii cunoscute cu numele legendarului "Negru - Vodă" în a cărei Biserică se află mormântul voievodului Nicolae Alexandru.

Cronicarul Radu Popescu afirmă că Radu Negrul - Vodă "s-a aşezat câtăva vreme în urmă la Câmpulung, unde şi mănăstire frumoasă şi mare au făcut", de asemenea din Câmpulung el împrumută anul "descălecării" - 1310, de pe piatra de mormânt a comitelui Laurenţiu, care era deci vizibilă în 1525, când franciscanii observanti dăruiesc bisericii Sfântului Iacob cel Mare un clopot.

Argumente în vederea localizării la Câmpulung a primei capitale a statului feudal al Ţării Româneşti sunt: existenţa unui centru demografic important - afirmaţie ce reiese din existenţa a trei monumente de cult din jurul anului 1300, respectiv o bazilică, viitoarea Biserică a Curţii Domneşti, Mănăstirea Klosterului şi Bărăţia - centru cu aşezare geografică avantajoasă producţiei prin posibilităţile de vehiculare economică deosebită datorită trecătorii Branului din apropiere. Avantajoasă era şi aşezarea în zona Subcarpaţilor getici pentru că devine târg în secolul al XIII-lea, iar de la 1330 cea dintâi capitală a Ţării Româneşti, domnitorul Basarab I stabilindu-şi reşedinţa aici.

Creşterea influenţei catolice la Câmpulung a determinat voievozii să pună stavilă expansiunii - determinate de existenţa a două lăcaşuri de rit apusean - prin întărirea ortodoxiei ce va servi şi de suport domniei fundamentate teocratic.

Aşezarea capitalei chiar în inima statului feudal, închegat definitiv şi liberal, Ţării Româneşti, în plenitudinea atributelor sale feudale pe plan intern şi extern a fost o replică definitorie dată coroanei maghiare - fostă suzerană - care socotea că teritoriile transalpine, eliberate de către Basarab, au fost pierdute "in prejudicium sacri diadematis regii".

P. P. Panaitescu este de părere că numai după pustiirea Argeşului de către unguri la 1330 s-a mutat scaunul domnesc pentru vreo 40 de ani la Câmpulung, care nu este astfel prima capitală a Ţării Româneşti; aşadar Basarab s-a ridicat în centrul voievodal al lui Seneslau.

Ca veche organizare orăşenească, Câmpulungul este atestat de tiparul sigilar iniţial al oraşului din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, sigiliu reprezentând un scut cu un corb spre dreapta, având în stânga sus un crai nou, deasupra cu o stea în şase raze. Motivul corbului a fost legat de persoana lui Negru - Vodă pentru că "Negru" a fost conceput iniţial ca cognomen, însemnând "cel ce a hotărât pecetea cu corb" [...] polarizată mai ales în zona Câmpulungului, care este privit din nou ca primul oraş al "descălecătorului".

Versurile din fruntea "Molitfelnicului slavon" din anul 1635 al lui Udrişte Năsturel se leagă de Prefaţa în care este adus un elogiu dinastiei: "... cu credinţă neîndoielnică şi cu hotărâre bărbătească, întocmai cum odinioară prea vitejii şi prea slăviţii domni Basarabi, străbunii Domniei Tale, îndreptându-se cu vitejie împotriva vrăjmaşilor ... fară milă i-au călcat şi i-au răsturnat" precum şi menţiunea că lucrarea "... s-a tipărit în primul oraş din cele care s-au aşezat în ţara noastră, Câmpulungul".

Oraş cu vechi privilegii acordate de voievozi - Câmpulungul a fost - se pare - după 1330 prima capitală a statului feudal închegat definitiv şi liber al Ţării Româneşti, în plenitudinea atributelor sale fundamentale atât în plan intern cât şi extern având conducere politică centrală, suveranitate şi independenţă.

Dr. Lucian Chiţescu este de părere că: "mutarea scaunului, în cadrul aceleiaşi formaţiuni voievodale şi apoi statale în diverse locuri a fost făcută în funcţie de necesităţile politice şi strategice majore. Acest centru a putut foarte bine să se deplaseze din Făgăraş eventual de la Breaza, poposind pentru o vreme la Cetăţuia, apoi la Curtea de Argeş şi, după aceea la Câmpulung.



Text: Protosinghel Modest Marian Ghinea
Stareţ al Mânăstirii Cetăţuia Negru Vodă (Muscel)


Pagina Anterioară

TOP