Campulung Muscel's own encyclopedia

Patrimoniul cultural-istoric al localității Albești de Muscel

ATESTARE DOCUMENTARĂ:

Albeşti - 1572 [7080] ianuarie 19 (DRH, B, ŢR, voi. VII, doc. 84). în contextul localităţilor componente, cea mai veche atestare documentară se consemnează în cazul satului Albeşti.

Aşezarea este atestată documentar iniţial în hrisovul emis de cancelaria domnească a voievodului Alexandru al II-lea Mircea la 19 ianuarie 1572, prin care se întăreşte proprietatea asupra unor ocine în zonă.

Sit arheologic: Existenţa unei comunităţi umane pe teritoriul actual al localităţii Albeşti este atestată prin ansamblul mormintelor (de înhumaţie şi de incineraţie) - [A]- cu ciste rectangulare din plăci de piatră (sfârşitul epocii pietrei şi începutul epocii bronzului), descoperite în punctul "La Zărziaru".

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Muscel și era formată din aceleași sate ca și astăzi, cu o populație de 894 de locuitori ce trăiau în 217 case. În comună funcționau o biserică și o școală mixtă. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași plasă și în aceeași alcătuire, având 1384 de locuitori.

În 1950, comuna a fost transferată raionului Muscel din regiunea Argeș. În 1968, ea a trecut la județul Argeș, și-a schimbat numele în Albeștii de Muscel (pentru a se deosebi de o altă comună cu același nume deja existentă în acel județ), și a preluat satul Bughea de Sus de la comuna Bughea de Sus, desfiițată, sat ce a devenit reședința ei. Satul Bughea de Sus s-a separat din nou în 2004, reședința comunei Albeștii de Muscel devenind satul Albești.

REZERVAŢII NATURALE

CALCARUL NUMULITIC DE LA ALBEŞTI reprezintă "o insulă de depozite eocene" care se caracterizează prin imensa acumulare de numuliţi (resturi fosile foraminifere), relevând sedimentarea formaţiunii geologice în condiţii optime de dezvoltare a organismelor calcaroase. Rezervaţia "Cariera Mare" - decretată "monument al naturii" de către Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii - este constituită dintr-un "calcar alb-gălbui de vârstă eocenă", cunoscut sub numele de "Calcar numulitic de Albeşti" sau "Piatră de Albeşti". Perimetrul rezervaţiei ocupă o suprafaţă de circa 3600 m2.

Analizând compoziţia calcarului galben-cafeniu, roşcat, vânăt sau alburiu, prof. Alexandru Bera observa că este alcătuit din numuliţi mari - animale fosile, caracteristice primei jumătăţi a erei terţiare, ale căror cochilii au format calcare - şi din alge de tip Litbotamnium. În situaţia în care rocile sedimentare prezintă aspectul unei gresii vinete sau roşcate cu elemente de cuarţ - denumite local "ciulini" compoziţia acestora include "tuburi de anelide (încrengături de viermi cu corpul cilindric, segmentat în numeroase inele), numuliţi mici şi orbitoide".

Între fosilele depistate în compoziţia rocilor, se semnalează prezenţa foraminiferelor (animale unicelulare din încrengătura protozoarelor care au corpul acoperit cu o secreţie calcaroasă şi trăiesc în apele marine): Nummulites distans, Nummulites irregularis, a resturilor de crabi (Ranina reussi şi Ranina marestiana), arici de mare (Conoclypeus conoideus), branhiopodul Terebratula grandis, dinţi ai rechinilor fosili (Charcharrodon angustidens şi Lamna elegans).

Referindu-se la constituţia petrografică a calcarului numulitic de Albeşti, specialistul menţionat constata că acesta "reprezintă un depozit bentogen-litoral format într-o mare caldă, în jurul unor insule sau în apropierea unui ţărm compus din roci cristaline, roci pe care le întâlnim de altfel în cuprinsul satului Albeşti, întovărăşind granitul".

GRANITUL DE ALBEŞTI - "martor geologic", localizat spre nord de cota 708, ocupă o suprafaţă de circa 300 m2, fiind "dezagregat sub forma a numeroase blocuri cu dimensiuni până la 2 m3". Relieful granitic are aspect pegmatitic cu două varietăţi defeldspat: ortoză de dimensiuni sub 7 cm, având o culoare albă-gălbuie şi albitul redus dimensional, alb-cenuşiu cu nuanţe de verde. în compoziţia granitului, se află, de asemenea, blotitul sau mica neagră, cu luciu sidefos, compus din foiţe ce se pot desprinde cu uşurinţă. Situată în centrul unor depozite sedimentare, din cauza eroziunii învelişului rocilor eruptive, ivirea granitică de la Albeşti prezintă o importanţă considerabilă, întrucât este "uşor accesibilă cercetării şi vizitării", spre deosebire de cele semnalate în flancul sudic al Munţilor Făgăraş şi al Munţilor Leaota. Carieră de exploatare a calcarului utilizat în edificarea şi decorarea unor construcţii monumentale din România.

MONUMENTE ISTORICE

Biserica Albeşti - «Adormirea Maicii Domnului» construită, în perioada anilor 1877-1889, de către „coloniştii” din Ardeal, pe proprietatea deţinută de moşneanul Vlăduţă, în locul unde acoperişul turlei vechii biserici de lemn amplasate dincolo de apa Strigoiului, a căzut smuls de o furtună violentă, considerându-se că a fost "un semn ceresc" pentru aşezarea temeliei noii biserici.

Printre principalii ctitori, sunt menţionaţi: Andrei O. Bizon, Ioan Vlăduţă, Andrei Stoica. Biserica - de plan dreptunghiular, cu altar semicircular, în interior şi poligonal, la exterior - este construită pe o temelie de piatră scoasă din carieră, cu pereţi de cărămidă şi bolţi din grădele de nuiele.

Şarpanta acoperişului este surmontată de turle octogonale. În anii 1935-1937, a fost consolidată, adăugându-se amvonul şi cafasul. Pictura murală originară, realizată în frescă, de Petre Cazan a fost refăcută de pictorii: Belizarie Paraschivescu şi Ion Dogărescu [1922], fiind restaurată de Steluţa şi Vasile Ivănescu [1977-1980].

În tabloul votiv din pronaos, este pictat Iustin Moisescu, patriarhul României [1977-1986], originar din comuna Albeşti.

În exterior, sub cornişă, se dezvoltă, în medalioane circulare, un program iconografic. În patrimoniul bisericii, se află cărţi ritualice: Tipic [1851], Triod [1856], Liturghier [1858], Evanghelie [1888], Penticostar [1889], Psaltire [1889] şi icoane pictate pe lemn în sec. XIX: „IH”, „MD”, „MDP”, „SÎCE”, .AMD”, „ST”, „SIB”, „SN” , un epitaf [XIX], clopot făcut la Kronstadt (Braşov), în 1869 ş. a.

Biserica Cândeşti - «Naşterea Maicii Domnului» [1898], ctitorită de Ion Coman şi enoriaşi din sat, intervenţii: reparaţii [1935] «pictură murală: Petre şi lancu Cazan din Câmpulung [1898]; repictată cu cheltuiala patriarhului Iustin Moisescu [1980].

Monumente eroi: Albeşti [1916-1919; 1941-1945]; autori: V. Mezzaroba, N. Gava, I. Florescu (1943) - lângă Biserica Albeşti - Cândeşti [1916-1918; 1941-1945]; autor: I. Bizon (1940) - în centrul satului.

biserica albesti

Biserica "Adormirea Maicii Domnului"

biserica candesti

Biserica Cândești

Albesti de Muscel monument

Monumentul eroilor din Albești


În comuna Albeștii de Muscel se află trei cruci de piatră vechi, clasificate ca monumente istorice memoriale sau funerare de interes național. Cea de lângă casa lui Bizon Gheorghe (nr. 130) din Albești datează din 1722; cea de pe islaz, aflată la 1 km nord-vest de Cândești, datează din 1724; iar crucea de hotar din fața casei lui Ion Izbășoiu (nr. 8) din Albești datează din 1661.

În rest, alte două obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local. Unul este clasificat ca monument de arhitectură, biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1877) din Albești; și o altă cruce de piatră, datând din 1820, aflată deasupra carierei de piatră, în fața casei Izbășoiu Otilia (nr. 440) din același sat — și ea este clasificată ca monument memorial sau funerar.

În cursul luptelor pentru apărarea unităţii şi independenţei naţionale a României, au căzut eroic la datorie 159 locuitori ai comunei Albestii de Muscel, numărul eroilor menţionaţi în monumentalul volum «Argeş. Cartea eroilor» fiind raportat la evenimente de importanţă fundamentală în istoria neamului românesc: Războiul de independenţă [1], Primul război mondial [96], Al doilea război mondial [62].



Pagina Anterioară