Campulung Muscel's own encyclopedia

Spațiul etnografic si cultural al localității Dâmbovicioara

Arhitectură populară, arhitectură tradiţională musceleană specifică zonei montane. Casele prezintă, de regulă, două niveluri: parterul este format dintr-o pivniţă dispusă sub "odaia bună", precedată de un "gârlici", deasupra căruia se află sala etajului, din care se asigură accesul în "tinda" centrală încadrată de "odaia de locuit" şi "odaia bună". Casele construite relativ recent din bârne au, în general, pereţii placaţi cu şiţă solzită vopsită, de regulă, în culoare verde, prin această operaţie urmărindu-se protejarea de intemperii, precum şi etanşeizarea lor, pentru menţinerea căldurii în interior. Interioarele ţărăneşti sunt amenajate în manieră tradiţională, cu chilimuri pe pereţi, ţesute în motive predominant geometrice, surmontate de "şervete ţinute" care amplifică considerabil atributele estetice ale camerelor.

Portul popular tradiţional prezintă caracteristici ale portului popular muscelean din zona montană.

În domeniul artei populare, s-au remarcat, în fazele finale ale concursurilor naţionale organizate în perioada anilor 1956-2006, creatorii din localitate care au obţinut premii ori menţiuni pentru confecţionarea costumelor populare şi a ţesăturilor de interior: Eugenia Dobre, Elena Mitriţă, Ion Tică, Ion Ţuca, Nicolae Ţuca. Meştere renumite în arta ţesutului şi a cusutului: Victoria Belduganu (n. 1920), Margareta Mitriţă (n. 1921), Paraschiva Tucă (n. 1915) se specializaseră în confecţionarea: iilor, fotelor, prosoapelor, şervetelor, feţelor de masă pe care le vindeau în târgurile din zonă.

În domeniul folclorului literar local, printre cele mai reprezentative creaţii de acest gen, se înscriu baladele: Fulga; Ionele, lumea mea; La Lenuţa în grădină.

Folclorul muzical zonal a reprezentat principala sursă inspiratoare în definirea repertoriului talentatei interprete de muzică populară musceleană Vochiţa Stoian, originară din localitate, supranumită "Privighetoarea Muscelului", ale cărei melodii au fost publicate în volumul compozitorului Moise Mitulescu «Privighetoarea Muscelului» (19 doine şi cântece bătrâneşti) şi care a lansat un CD cuprinzând 17 melodii populare, sub redacţia prof. Gheorghe Gomoiu de la Centrul judeţean Argeş pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale; profesiunea sa de credinţă se regăseşte în versurile unui îndrăgit cântec popular: "Pe lume cât oi trăi, / doinele mi le-oi doini, / prin munţi şi codri de fag; / c-aşa mi-a fost mie drag."

Din amplul repertoriu al folclorului coregrafic zonal, elemente de particularizare locală prezintă dansurile: Alunelul, Brâul pe 6, Chindia, Ciuleandra, Floricica, Hora mare, Hora miresii, Hora Nuţii, Mânioasa, Romanul, Sârba, Sârba a 6-a, Sârba lui 22, Ungurica.

Peisaj rural din Dâmbovicioara

Arhitectura caselor din Podul Dâmboviței

Palatul Parlamentului

Portul popular din Dâmbovicioara

Port popular din Dambovicioara

Portul popular din Dâmbovicioara


IN MEMORIAM

EVERAC PAUL [1924-2011] - pseudonimul literar al lui Petre Constantinescu - cel mai prolific dramaturg român, autorul celor circa 140 piese de teatru cu problematică etică, socială: «A cincea lebădă», «Baletul electronic», «Camera de alături», «Explozie întârziată», «Ferestre deschise», «Himera», «Ordinatorul», «Paharul cu sifon», «Piatră la rinichi», «Poarta», «Simple coincidenţe», «Ştafeta nevăzută», «Un fluture pe lampă», «Viaţa e ca un vagon ?» ş. a.; prozator: «Câteva feluri de dragoste», «Câteva feluri de moarte», «Don Juan din Grădina Icoanei»; eseist: «Breviar despre lume şi viaţă», «La poarta din dos».

MEMENTO:

PODUL DE PIATRĂ -[A]- construit din blocuri de piatră, în perimetrul aşezării, în anul 1711, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, în zona de confluenţă a Dâmbovicioarei cu râul Dâmboviţa. Momentul inaugurării acestei fascinante construcţii este consemnat pe o cruce din piatră amplu ornamentată, amplasată în apropiere, monument epigrafic datând din 1711, al cărui comanditar a fost acelaşi strălucit voievod muntean, în VECHIUL DRUM ROMAN -[A]- al cărui traseu străbate localitatea Podu Dâmboviţei, la vest de cetatea Oratia, impresionează prin "urmele carelor" imprimate în stâncă, ŞOSEAUA ACTUALĂ (DN 73) dintre Dâmbovicioara şi Fundata-Braşov, cu un traseu spectaculos, a fost definitivată în 1891, conform inscripţiei de pe obeliscul din marmură albă, amplasat la limita judeţului spre Fundata: "Această şosea / s-a proectat şi condus / de către inginerul şef / R. I. Condeescu / şi inginerul N. N. Furea / şi executat de antreprenori / fraţii Gregorio şi Toma O. Bossin. / S-a terminat la 1 august 1891".

Hora Podul Dambovitei

COMPLEXUL CULTURAL «PAUL EVERAC» de la Podu Dâmboviţei este format din casa musceleană - reşedinţa de vară a celui mai prolific dramaturg român şi statuile amplasate în aer liber reprezentând personalităţi ale vieţii culturale româneşti: Vasile Alecsandri, Lucian Blaga, Ion Luca Caragiale, George Călinescu, George Coşbuc, George Enescu, Octavian Goga, Nicolae lorga, Tudor Muşatescu, Mihail Sadoveanu, precum şi dramaturgi contemporani consacraţi: Aurel Baranga, Paul Everac, Teodor Mazilu, dar şi sculpturi cu tematică diversă (ţărani şi ţărănci în portul popular local, cariatide etc.).

Considerat de către iniţiatorul său, Paul Everac, "un Panteon al spiritualităţii naţionale", în complexul cultural sunt reprezentaţi, prin opere de referinţă, artişti plastici remarcabili: Manuela Grigore Adoc, Radu Aftenie, George Apostu, Constantin Baraschi, Cristian Breazu, Mihai Buculei, Marcel Chirnoagă, Horia Flămându, Ioan Georgescu, Oscar Han, Ion Jalea, Corneliu Medrea, Pavel Mercea, Dimitrie Paciurea - element determinant pentru înscrierea acestui "popas al veşniciei româneşti" în circuitul turistic naţional.



Sursa: Iosif Căciulă - Ciocanu, satul meu natal, Piteşti, 1998; Iosif Căciulă - Satul Podu Dâmboviţei. Monografie, Piteşti, 2010, 160 p.; Ion Popescu-Argeşel - Judeţul Argeş.



Pagina Anterioară