Campulung Muscel's own encyclopedia

Geologia regiunii

Cele mai vechi roci de pe teritoriul oraşului sunt şisturile cristaline – care apar în culmea Măgura la limita nord-vestică a Câmpulungului. Ele aparţin cristalinului de Făgăraş, respectiv Iezer şi au luat naştere din roci sedimentare şi roci eruptive care în orogeneza hericinică au fost supuse la presiuni şi temperaturi ridicate şi transformate astfel în roci cristaline, cu un aspect şistos.

Şisturile cristaline apar în fundamentul Depresiunii Getice peste care se suprapune teritoriul oraşului. Peste acest fundament se află depozite mezozoice şi neozoice, cele mai vechi fiind calcarele jurasice de la Mateiaş şi conglomeratele şi gresiile cretacice (cenomaniene) de la Nămăieşti. Cele mai vechi formaţiuni sedimentare de pe teritoriul oraşului sunt de vârstă oligocenă şi ocupă o suprafaţă întinsă între Valea Mare-Pravaţ, Măţău şi Suslăneşti. Ele sunt reprezentate prin şisturi fine argilo-marnoase, bituminoase (şisturi disodilice), bogate în schelete de peşti (rezervaţia paleontologică Suslănesti). De formaţiunile palogene se leagă izvoarele minerale care apar la Bughea de Sus, iar pe teritoriul oraşului, în parcul Kretzulescu, Valea Româneştilor şi în alte puncte.

Urmează depozitele tortoniene, care s-au depus în urma unei puternice transgresiuni şi care acoperă depozitele cretacico-paleogene din regiunea Albeşti. În baza apar conglomerate poligene cu elemente remaniate din cristalinul de Făgăraş şi din sedimentarul de pe marginea depresiunii subcarpatice. La partea superioară a tortorianului din valea Râului Târgului, la sud de Câmpulung, apare un strat de caţiva metri grosime de tuf dacitic. Acest tuf se continuă către dealul Flămânda, unde se găsesc fosile caracteristice depozitelor tortoniene. De asemenea, în dealul Flămânda şi între Câmpulung şi Măţău, apar gipsuri, care arată instalarea temporară a unui facies lagunar. Conglomeratele transgresive şi depozitele de pietrişuri şi nisipuri aparţin faciesului litoral şi neritic de mică adâncime al invaziei marine din timpul tortonianului, iar prezenţa gipsurilor demonstrează instalarea faciesului lagunar în partea terminală a transgresiunii marine.

Depozitele pontiene din împrejurimile Câmpulungului apar în extremitatea sudică a teritoriului şi sunt constituite din nisipuri, marne şi argile. Ele sunt dispuse discordant faţa de depozitele tortoniene, lacul ponţian invadând dinspre sud a depăşit pragul Măţău-Malu şi a pătruns în depresiunea subcarpatică.

Depozitele daciene le însoţesc pe cele pontiene şi sunt alcătuite din marne şistoase cu solzi de peşti şi impresiuni de plante, marne nisipoase, nisipuri mişcătoare şi pietrişuri mărunte. În dacien se găsesc 1-3 intercalaţii de lignit, care se exploatează la sud de oraş.

Levantinul încheie seria pliocena din depresiunea subcarpatică şi este reprezentă prin pietrişuri de Cândeşti care aflorează în Valea Schitului. Acestea sunt alcătuite din elemente bine rulate, de 2-3 cm diametru şi având structura încrucişată.

Cuaternarul închieie sedimentarea în depresiunea Câmpulung şi se păstrează în partea centrală a acesteia. Este alcătuit din depozite nesortate şi lipsite de stratificaţie, purtând numele de pietrişuri de Grui (plestocen inferior). Tot cuaternarului îi aparţin depozitele teraselor înalte şi medii (plestocen superior) şi, respectiv, terasele inferioare (holocen inferior).

După geologul Mircea Ilie depresiunea Câmpulung şi-a început evoluţia în timpul enonianului, a primit apele marilor transgresive eocene şi tortoniene, precum şi a lacului pliocen (ponţian-levantin); colmatarea a avut loc la începutul cuaternarului. Această evoluţie a fost dirijată de configuraţia şi jocul fundamentului cristalin.

Tectonica. Înregistrarea tuturor ingresiunilor puternice marine şi lacustre de către depozitele depresiunii Câmpulungului demonstrează existenţa unei fose sedimentare, cu evoluţia cuprinsă între senonian şi cuaternar. Depresiunea este o groapă tectonică (graben). Limita sudică a acesteia, anticlinalul Măţău, înglobează depozite tortoniene. Acest anticlinal este afectat de prezenţa a patru falii longitudinale între Valea Româneştilor şi Valea Râului Târgului, cu căderi în trepte, care se dezvoltă între Măţău şi Câmpulung. Dispoziţia în trepte a faliilor a generat scufundarea tectonică. O alta falie urmareşte dealul Grui, cursul Râului Târgului şi traversează axul depresiunii.

Depresiunea tectonică a Câmpulungului, marcată de linii de scufundare limitrofe şi interioare, a evoluat de la sfârşitul certacicului până în cuaternarul târziu. Dovadă activităţii sale actuale este pusă în evidenţa de localizarea cutremurilor de pământ cunoscute.

Pagina Anterioară