Campulung Muscel's own encyclopedia

Relieful Municipiului Câmpulung

Municipiul Câmpulung Muscel este aşezat în lungul Râului Târgului – pe terasele, lunca şi versanţii acestuia şi, respectiv, pe afluenţi. De la nord la sud se individualizează trei sectoare geomorfologice clare: depresiunea subcarpatică, defileul de la Apa Sărată şi depresiunea intracolinară.

În cadrul depresiunii subcarpatice, vale largă – cu lunca şi terasele dezvoltate - a oferit condiţii favorabile apariţiei şi evoluţiei vieţii urbane. De fapt, oraşul propriu-zis se află aici, vatra lui suprapunându-se treptelor de relief amintite.

În sectorul defileului Râului Târgului de la Apa Sărată, săpat de acesta în axul anticlinalului subcarpatic Măţău-Ciuha Teiului, valea îngustă mărginită de versanţi abrupţi limitează posibilităţile de extindere urbanistică la nivelul unor conuri de dijecţie, a glacisurilor proluviale şi a micilor fragmente de terasă.

În sfarşit, depresiunea intacolinară ce se dezvoltă mai la sud, mai ales dincolo de limitele teritoriului urban, oferă condiţii dintre cele mai favorabile pentu aşezările omeneşti, însă pentru cartierul Pescăreasa, aflat aici, intervin dificultăţi legate de distanţe (el este situat la 7-8 km de centrul oraşului). Depresiunea intracolinară este alcătuită aproape exclusiv din terase, care se dezvoltă în mare parte a lor pe dreapta văii.

În cadrul teritoriului studiat, se disting ca unităţi geomorfologice principale văile şi interfluviile.

Văile. Reprezintă elementul dominant care leagă vatra oraşului. Principala vale este ce a Râului Târgului, care, pe toată lungimea sa din cadrul oraşului, este puternic asimetrică, cu versantul stâng mult mai înalt şi mai prelung în comparaţie cu cel derept – mai puţin înalt şi în general mai abrupt.

În raport cu depresiunea subcarpatică (orientată de la est la vest), Râul Târgului are o poziţie transversală. Terasele sunt mai numeroase şi mai dezvoltate pe partea stângă a văii, şi se caracterizează prin creştera altitudinii lor relative spre aval, ca o consecinţă a mişcărilor neotectonice. Astfel, terasa de 2-5 m, care reprezintă nivelul principal al vetrei oraşului, creşte în altitudine spre sud până la 15-20 m, în zona gării. Nivelul este parţial parazitat de conurile de dejecţie depuse de micii torenţi din dreapta văii pe podul acesteia. Terasa de 8-10 m apare în stânga până la confluenţa cu Pietroasa. Tot în stânga se află şi terasele de 45-60 m şi 80-90 m – care capătă lăţime maximă în vatra localităţii Valea Mare-Pravăţ. În dreapta, terasa Gruiului urcă de la 650 m altitudine absolută, cât are la poalele sudice ale Culmii Măgurei, până la 735 m. Este, de asemenea, o terasă tipică în cea ce priveşte deformarea ei neotectonică. Reprezentând interfluviul dintre Râul Târgului şi Bughea, podul terasei Grui se apleacă uşor spre aceasta din urmă – tot ca o consecinţă a mişcărilor neotectonice; drept urmare în cea mai mare parte a lui, cartierul Grui, deşi este mai aproape de Râul Târgului, se află în subbazinul Bughei.

Tot în cadrul depresiunii subcarpatice se impun conurile de dejecţie formate de afluenţii din stânga – Pietroasa, Româneştilor, Izvorului şi Bărbuşii – cel mai mare din cadrul teritoriului oraşului. Prezenţa micilor conuri de dejecţie şi a glacisurilor proluviale de pe terasa inferioară din dreapta Râului Târgului este trădată de o serie de bombări ale terenului (în zona Primăriei, a Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, în zona pieţei centrale, în zona spitalului municipal şi a Colegiului „Dinicu Golescu”, etc.).

În sectorul de defileu, valea (şi aşa îngustă) şi râul sunt „strangulate” de prezenţa unor conuri de dejecţie ale torenţilor din dreapta (Valea lui Mihai, Valea Dracilor, Valea Mărcuşilor, Stănoii etc.). Unele din acestea (Valea Rea, Valea Fătuleşti şi Valea Dracilor) au conuri de dejecţie îmbucate (etajate), ca urmare a adâncirii în etate a talvegurilor.

În cadrul delfileului, lunca este puţin dezvoltată, prezentând discontinuităţi din cauza depozitelor parazitare proluviale amintite. De asemenea, terasele apar fragmentar, cu excepţia celei superioare din dreapta, care domină talvegul Râului Târgului cu 165 – 175 m şi al cărei frunte se confundă cu versantul drept al văii (abrupt şi prăpăstios) – festonat în special de văile torenţiale amintite. Această terasă înalta continuă de fapt spre sud terasa Gruiului, păstrându-şi acelaşi caracter de terasă de cumpănă între Râul Târgului şi Bughea. Pe podul ei este situat cartierul (de fapt, satul) Mărcus. Altitudinea mare a acestei terase se explică prin faptul că se află în axul anticlimatului subcarpatic, unde mişcările neotectonice pozitive au avut intensitate maximă.

În depresiunea intracolinară, elementul morfologic dominant îl reprezintă terasele, cu o largă dezvoltare îndeosebi în dreapta Râului Târgului. Cea mai extinsă este terasa de 8-10 m, în timp ce terasa de 50-55 m apare fragmentar, iar cea mai înalta este terasa de 100-110 m – terasa de cumpană cu podul extrem de neted şi foarte extins. De altfel, remarcabilă pentru terasele din depresiunea intracolinară, pe lângă podul neted, este şi prezenţa unor frunţi bine conturate care reprezintă demarcaţii nete ale acestor unităţii de relief. În profil longitudinal, terasele sunt paralele, netezimea lor contracarând puternic cu versantul stâng, abrupt, puternic fragmentat. Tot în cadrul versanului stâng al văii se înscrie pregnant relieful structural, pe flancul sudic al anticlinatului subcarpatic, fiind reprezentat printr-o tipică suprafaţă structurală, întreruptă de mici creste, traversată de drumul spre Poienari.

Dintre afluenţi se remarcă Valea Româneştilor, cu un caracter tipic, fiind sculptată pe flancul nordic al anticlinatului subcarpatic Măţău. Astfel versantul drept al văii, abrupt, dezvoltat pe capete de strat, reprezintă o creastă veritiabilă, puternic fesonată. Versantul stâng al văii contrastează cu acesta, prin aspectul său mai dezvoltat în general în direcţia căderii stratelor (flancul nordic al anticlinatului este fragmentat de văile torenţiale mai lungi din stânga Văii Româneştilor.

Interfluviile. Reprezintă formele de relief care domină prin înălţimea lor maximă. Ele prezintă caracteristici distincte de la un sector la altul. Astfel interfluviul din dreapta Râului Târgului, dinspre Bughea, exceptand sectorul suprapus Culmii Măgura, este format din terase puternic deformate până la Ciuha Teiului şi terase care coboară în trepte în sectorul sudic. Acest interfluviu principal, pe toata lungimea sa, coboara spre vaela Râului Târgului printr-un abrupt neîntrerupt.

Partea înaltă a interfluviului din stânga Râului Târgului, dinspre Argeşel, este situată în afara limitelor teritoriului oraşului. Acest intrafluviu principal este decupat în intrafluvii secundare de o serie de pârâie. Ca urmare, intrafluviul din stânga Râului Târgului are un grad mai mare de complexitate datorită fragmentării accentuate a reliefului şi altitudinii cu valori mult mai mari de cât cel opus.

Procesele de modelare actuală a reliefului. Dominarea rocilor friabile, declivitatea ridicată, factorii climatici şi activitatea antropică sunt factori care infuluenţează procesele actuale. Între acestea, amintim, alunecarile de teren, surparile şi prăbuşirile. Un loc aparte îl ocupă relieful antropic, reprezentat prin zone nivelate, cariere (cele de argilă din Grui şi Creţişoara) , halde, canale, ramblee, deblee etc.

Pagina Anterioară